43:1 Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele! Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.
Acum. Pentru context vezi comentariul la cap. 40,1. Ameninţările şi mustrările versetelor finale ale capitolului precedent sunt puse acum în contrast cu făgăduinţele de nădejde. Judecata este urmată de milă; iubirea lui Dumnezeu este mai mare decât mânia Lui. ,,În toată strâmtoarea lor a fost şi el în strâmtorare” [KJV] (cap. 63,9). În ciuda abaterilor lor El încă îi iubea şi nu dorea nimic mai mult decât ca ei să se întoarcă din toată inima către El.
Te-a făcut. Vezi comentariul la cap. 40,12.26.28. Dumnezeu îl crease pe Israel ca popor, spre a fi o cinste pentru Numele Lui (versetele 7,21). În privinţa aceasta ei dăduseră greş până acum, dar Dumnezeu căuta să înscrie în inima lor gândul că încă erau poporul Său, numit după Numele Lui şi menit să fie reprezentantul şi martorul Lui printre oameni (cap. 43,10; 44,8).
Nu te teme. Vezi comentariul la cap. 41,10.
Te chem. Vezi comentariul la Geneza 32,28.