40:2 Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mâna Domnului de două oricât toate păcatele lui.
Vorbiţi bine. Cartea lui Isaia începe cu o solie de mustrare tăioasă pentru Ierusalim (cap. 1,2-10). Acesta era pe atunci ,,o cetate împresurată”, şi o cetate nelegiuită ca Sodoma şi Gomora (cap. 1,8-10). Dar acum Isaia anticipează un timp când ,,robia lui s-a sfârşit”. Iar Dumnezeu trimite o solie de mângâiere pentru el. Pedeapsa fusese dată din pricina păcatelor lui, dar acum sunt oferite iertarea şi refacerea.
Robia lui [KJV: ,,Războirea lui”]. Războirea la care se face referire aici cuprinde invaziile militare din vremea lui Isaia, cuceririle Babilonului sub Nebucadneţar, la peste un secol mai târziu, şi, într-un sens figurat, lupta mai cuprinzătoare a bisericii împotriva puterilor întunericului din toate veacurile. Privind înainte în viziune profetică la timpul restaurării de la finele captivităţii babiloniene, Isaia vorbeşte cu încredere, ca şi cum vrăjmaşii lui Israel ar fi fost deja biruiţi (vezi Vol. I, p.27).