4:2 În vremea aceea odrasla Domnului va fi plină de măreţie şi slavă, şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel.
În vremea aceea [KJV: ,,În ziua aceea”] Vezi comentariul la v. 1. Şi aceasta se referă la ziua judecăţii lui Dumnezeu asupra Israelului, însă versetul acesta introduce un alt aspect, mai strălucit al tabloului. În timp ce ziua Domnului va aduce nenorocire asupra celor nelegiuiţi, ea va aduce şi mântuire celor drepţi (vezi Matei 16,27; Romani 2,6-10; Apocalips 22,12). Versetele 2-6 prezintă o imagine a lui Hristos, ,,odrasla” (vezi comentariul la Isaia 11,1), ca Mântuitor şi Eliberator, şi a lucrării glorioase pe care El o va înfăptui pentru poporul Său. Original, prezicerea aceasta urma să fie împlinită pentru Israelul literal, însă, datorită eşecului lor ca naţiune, ea va fi împlinită în principiu pentru Israelul spiritual (vezi p. 25-38), la a doua venire a lui Hristos.
Odrasla. Vezi profeţiile mesianice din Isaia 11,1; Ieremia 23,5.6; 33,15; Zaharia 3,8; 6,12, unde Hristos este pomenit ca ,,Odrasla” (vezi PK 592). Israel urma să fie dezgolit ca un pom veştejit (vezi Isaia 5,7), dar o odraslă a dreptăţii urma să răsară din sămânţa lui David şi să aducă roadele neprihănirii. Israelul literal urma să piară ca naţiune, dar Isus avea ca în cele din urmă să umple pământul de neprihănire. Această imagine a unui pământ pustiit care în cele din urmă aduce roade îmbelşugate, apare de repetate ori în Scripturi (vezi Psalmi 72,16; Ezechiel 34,27; 47,6-9; Osea 2,15.21.22; Ioel 3,18; Amos 9,13).
Rodul ţării. Originala ,,ţară făgăduită” fusese o ţară rodnică (Exod 3,8; 33,3; Numeri 13,27; Deuteronom 8,7-10). Ea şi-ar fi adus roadele din abundenţă dacă poporul lui Dumnezeu I-ar fi fost credincios (Deuteronom 28,1-12). Dar, dacă ei s-ar fi dovedit necredincioşi, urma să vină secetă, pustiire şi moarte (Levitic 26,14-39; Deuteronom 28,15-48; Osea 2,1-13). În cele din urmă, Dumnezeu urma să fie îndurător faţă de poporul Său, iar favoarea Lui redată lor. Într-adevăr, întregul pământ avea să fie refăcut, iar roada dreptăţii să-l umple (vezi Isaia 35; 44,3-6; 55,10-13; 60,21; 61; 62; Ieremia 3,18.19; Ezechiel 34,25-31; Osea 1,10; Ioel 2,19-27; Amos 9,13-15; vezi 2Petru 3,13).
Cei mântuiţi ai lui Israel. Adică rămăşiţa supravieţuitoare. Sulul 1QIsa de curând descoperit la Marea Moartă (vezi Vol. I, p. 31; Vol. IV, p. 86-88), adaugă ,,şi ai lui Iuda”. Isaia lămureşte că cei rămaşi credincioşi Domnului, şi prin care Dumnezeu aduce binecuvântări pe pământ, vor scăpa de ravagiile războiului menţionate în cap. 3,25.26 (vezi cap. 10,20-22; 37,31.32). Cu prilejul năvălirilor lui Sanherib toată ţara lui Iuda, cu excepţia cetăţii Ierusalim, a căzut temporar în mâinile năvălitorilor asirieni. Numai în Ierusalim rămăsese o mică rămăşiţă. Dacă n-ar fi fost rămăşiţa aceea, nimicirea lui Iuda ar fi fost la fel de completă ca şi aceea a Sodomei şi Gomorei (cap. 1,9). Acestei mici rămăşiţe Isaia i-a dat următoarea făgăduinţă plină de îndurare: ,,Ce va mai scăpa din casa lui Iuda, şi ce va mai rămâne, iarăşi va prinde rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra. Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului cei izbăviţi. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.” (Isaia 37,31.32). După cum urma să fie o rămăşiţă în zilele acelea, care să nu cadă în mâinile vrăjmaşului, şi în aceste zile din urmă va fi o rămăşiţă pe care Domnul o va păstra şi care nu va cădea în mâinile celui rău (vezi comentariul la Deuteronom 18,15; Vol. IV, p. 35, 36; vezi GC 37; PK 592; PP 283-288).