35:8 Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.
O cale. Vezi comentariul la cap. 11,16; 19,23-25. Dacă poporul Israel I-ar fi fost credincios lui Dumnezeu, Ţara făgăduinţei ar fi fost readusă la rodnicia şi frumuseţea ei edenică, aşa cum este descrisă aici în v. 1-4,7, iar suferinţa şi boala ar fi pierit din mijlocul lor, aşa cum este descris în v. 5,6 (vezi p. 27,28). Din toate popoarele căutători sinceri după adevăr ar fi umblat pe ,,calea cea sfântă” mergând la Ierusalim pentru a-L cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu (vezi p. 28-30). ,,Calea cea sfântă” nu va fi pentru cel ,,necurat”, nesincer, dar va fi demarcată atât de clar încât şi cei mai simpli oameni, dacă sunt sinceri în căutarea adevărului, nu vor rătăci drumul. Toţi cei ,,izbăviţi de Domnul” vor merge ,,spre Sion” pe calea aceasta ,,cu cântece de biruinţă”. ,,O bucurie veşnică le va încununa capul” (vezi comentariul la Isaia 35,10; comp. Isaia 52,1; Ioel 3,17). Dar Israel s-a dovedit necredincios, iar datorită acestui fapt au pierdut soarta glorioasă pe care ar fi putut să o aibă, făgăduinţele capitolului acestuia adresându-se bisericii de azi (MH 159, 160; vezi p. 35,36).
Un drum. Nouăsprezece manuscrise ebraice, inclusiv sulul 1QIsa de la Marea Moartă, şi cel Siriac, nu includ cuvintele acestea.