34:1 Apropiaţi-vă, neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte! S-asculte pământul, el şi ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei!
S-asculte pământul. Solia din capitolul 34 nu este doar pentru Iuda, ci pentru toate neamurile din toate timpurile. Isaia descrie aici soarta tristă şi îngrozitoare a celor nelegiuiţi, atât în propriul său timp cât şi la sfârşitul timpului. El vede ziua cea mare a măcelului când nelegiuiţi pier, iar stârvurile lor zac împrăştiate ca acelea ale oştirii lui Sanherib după cercetarea din partea îngerului nimicitor al Domnului (cap. 37,36). În nimicirea armatei asiriene el vede făgăduinţa pieirii tuturor oştilor răului care luptă împotriva lui Dumnezeu. Idumea sau Edomul (v. 5) este ales ca reprezentant simbolic al vrăjmaşilor binelui deoarece Edom s-a dovedit adesea cel mai crud şi mai nemilos dintre vrăjmaşii lui Iuda (vezi 2Cronici 28,17; Ezechiel 35; Amos 1,11; Obadia).
34:2 Căci Domnul este mâniat pe toate neamurile, şi plin de urgie pe toată oştirea lor: El le nimiceşte cu desăvârşire, le măcelăreşte de tot.
Mâniat. Vezi comentariul la cap. 26,20. Toată oştirea lor. După cum Dumnezeu era mâniat pe armatele asiriene care atacaseră Ierusalimul, tot aşa va fi şi pe forţele răului care se aliniază împotriva poporului Său. Compară Ioel 3,2; Zaharia 12,2-9; 14,2.3; Apocalips 16,14.16; 17,14; 19,11-19.
Le nimiceşte cu desăvârşire. Ebr. charam, ,,a dedica nimicirii”, ,,a sorti răului” (vezi comentariul la 1Samuel 15,3).
34:3 Morţii lor sunt aruncaţi, trupurile lor moarte miros greu, şi se topesc munţii de sângele lor.
Miroase greu. Este vorba despre războinicii vrăjmaşi morţi. Când Dumnezeu a nimicit forţele lui Sanherib stârvurile moarte ale celor ucişi au fost împrăştiate pe pământ ca gunoiul (Isaia 66,16; Ieremia 25.33; Ezechiel 39,11-20; Apocalips 19,17-21).
Se topesc. Sau ,,vor deveni lichizi” sau ,,vor curge” (vezi Apocalips 14,20).
34:4 Toată oştirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte, şi toată oştirea lor cade, cum cade frunza de viţă, cum cade frunza de smochin.
Oştirea cerurilor. Adică, soarele, luna şi stelele (vezi 2Regi 21,3; 23,5; Ieremia 8,2; 33,22, etc.). În loc de ,,toată oştirea cerurilor piere”, sulul 1QIsa de la Marea Moartă spune ,,Adâncurile se vor căsca şi toată oştirea cerului va fi spulberată”.
Piere. În privinţa unei discuţii asupra acestei expresii vezi comentariul la Isaia 13,10.13; 24,23; Evrei 1,10-14. Făcute sul. Aici se face referire la cerurile atmosferice (vezi comentariul la 2Petru 3,7.10-12; Apocalips 6,14; comp. Isaia 24,19.20; Ieremia 4,23.28). Cade. Vezi comentariul la Matei 24,29; Apocalips 6,13.
34:5 Căci sabia Mea zice Domnul s-a îmbătat în ceruri; iată, se va pogorî asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii, ca să-l pedepsesc.
Sabia mea. Sabia Domnul simbolizează judecăţile Sale asupra celor nelegiuiţi. Compară Deuteronom 32,41.42; Ieremia 46,10; Apocalips 19,13.15.21.
Edom. Vezi comentariul la Ezechiel 35,15. Adesea toţi vrăjmaşii poporului lui Dumnezeu sunt simbolizaţi printr-o singură naţiune a cărei ură şi cruzime au fost deosebit de înverşunate. Popoare care s-au distins în felul acesta au fost Egiptul, Babilonul, Edomul, Amon şi Moab. Înrudiţi de aproape cu iudeii, edomiţii au manifestat întotdeauna o duşmănie deosebită faţă de ei (vezi comentariul la Isaia 34,1). Cu prilejul unei invazii asiriene este posibil ca Edomul să se fi alăturat asirienilor vărsându-şi mânia pe Iuda, iar în felul acesta numele de Edom este unit aici cu acela al Asiriei în pronunţarea judecăţii de către Isaia. În ce priveşte judecăţile divine asupra Edomului ca un simbol al marii zile a lui Dumnezeu, vezi comentariul la cap. 63,1-6.
34:6 Sabia Domnului este plină de sânge, unsă cu grăsime, cu sângele mieilor şi ţapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor; căci Domnul ţine un praznic de jertfe la Boţra, şi un mare măcel este în ţara Edomului.
Praznic de jertfe la Boţra. Boţra era o cetate importantă a Edomului (Isaia 63,1; comp. Geneza 36,33; 1Cronici 1,44) situată la 20 de mile sud-est de marea Moartă. Amos a prezis nimicirea palatelor sale (Amos 1,12), iar Ieremia a declarat că el va ajunge o pustietate şi o ocară (Ieremia 49,13.22). Mieii, ţapii şi berbecii reprezintă poporul Edomului, care va fi dat măcelăririi precum animalele la timpul sacrificiului. Ieremia foloseşte o figură de vorbire asemănătoare (Ieremia 46,10).
34:7 Bivolii cad împreună cu ei, şi boii împreună cu taurii; ţara lor se adapă cu sânge, şi ţărâna se umple de grăsime.
Bivolii. Ebr. re’emim ,,boi sălbatici” (vezi comentariul la Numeri 23,22). Diferitele feluri de boi din versetul acesta reprezintă naţiunile puternice ale pământului, care vor însoţi popoarele mai slabe, mieii, ţapii şi berbecii din versetul 6, la locul de jertfă.
34:8 Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion.
Răzbunare. Literal ,,cazul”, într-un sens juridic. Neamurile sunt reprezentate aici ca participând la marea luptă dintre bine şi rău, aliniate de partea lui Satana împotriva Sionului, cetatea lui Dumnezeu. Compară Zaharia 3,1.2. Este descris ceasul în aparenţă mult întârziat al răsplătirii în care ,,Edomul” (vezi comentariul la Isaia 34,5.6) va fi pedepsit pentru ospitalitatea lui persistentă împotriva poporului ales al lui Dumnezeu (vezi Isaia 63,1-4; comp. Ieremia 46,10). Pentru aplicarea acestui verset la ziua cea mare a lui Dumnezeu vezi GC 673.
34:9 Pâraiele Edomului se vor preface în smoală, şi pulberea lui în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde.
Pucioasă. Ilustraţiile din v. 9 sunt întemeiate pe nimicirea Sodomei şi Gomorei (vezi comentariul la Geneza 19,24). Regiunea ocupată de cetăţile acestea probabil se află la capătul sudic al Mării Moarte (vezi comentariul la Geneza . 14,3). Chiar şi astăzi aici se mai găsesc petrol lichid şi smoală. La revenirea lui Hristos, întreg pământul va fi nimicit într-un incendiu de proporţii (2Petru 3,10.12; Apocalips 20,10.14).
34:10 Nu se va stinge nici zi nici noapte, şi fumul lui se va înălţa în veci. Din veac în veac va fi pustiit, şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci.
Fumul lui. Compară expresii similare din Apocalips 14,11 şi 19,3. Nimicirea Sodomei şi Gomorei este prezentată ca o pildă ,,suferind pedeapsa unui foc veşnic” care îi va nimici pe cei nelegiuiţi (Iuda 7). Cetăţile acelea a căror nimicire a fost o ,,pildă” pentru cei care ,,vor trăi în nelegiuire” au fost prefăcute ,,în cenuşă” (2Petru 2,6). Toţi nelegiuiţii urmează să fie nimiciţi în acelaşi fel şi mistuiţi pierind ,,ca fumul” (Psalmi 37,20). Mândrul Babilon, al cărui fum ,,se ridică în sus în vecii vecilor” (Apocalips 19,3), va fi ars ,,de tot în foc” (Apocalips. 18,8). Flăcările ultimelor zile nu le vor lăsa celor nelegiuiţi ,,nici rădăcină, nici ramură” (Maleahi 4,1.3; comp. Psalmi 37,9.10; Obadia 10), şi îi va lăsa ca şi cum nu ar fi existat (vezi Ezechiel 28,18.19; Obadia 16).
34:11 Ci pelicanul şi ariciul îl vor stăpâni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii, şi cumpăna nimicirii.
Pelicanul. [Cormoranul, KJV]. Ebr. qa’ath o pasăre necurată neidentificată, poate o specie de bufniţă sau şoim. În Levitic 11,18 şi Deuteronom 14,17 qa’ath este tradus ,,pelican”.
Ariciul. Ebr. qippod, probabil ,,ariciul” sau ,,porcul spinos”. În Ţefania 2,14 ,,pelicanul” şi ,,ariciul” sunt iarăşi menţionaţi laolaltă.
Pustiirii... nimicirii. Ebr. tohu ... bohu, aceiaşi termeni traduşi ,,pustiu şi gol” în Geneza 1,2 şi însemnând ,,haotic” şi ,,gol” (vezi comentariul la Geneza 1,2). Aceeaşi descriere vie este dată cu privire la pământ aşa cum va arăta în timpul mileniului (vezi comentariul la Isaia 24,1.3; Apocalips 20,1-3). Cu privire la cuvântul tradus aici ,,cumpăna” vezi comentariul la Isaia 28,17.
34:12 Nu vor mai fi în el fruntaşi, ca să aleagă un împărat, şi toţi voievozii lui vor fi nimiciţi.
Nu vor mai fi fruntaşi. Sensul primei părţi a v. 12 este incert în originalul ebraic. El spune literal, ,,Nobilii ei, şi nici o împărăţie pe care o vor chema (numi)”. Nimiciţi. Toţi fruntaşii Edomului au fugit, iar împărăţia se află într-o stare haotică.
34:13 În casele lui împărăteşti vor creşte spinii, în cetăţuile lui mărăcini şi urzici. Acolo va fi locuinţa şacalilor şi vizuina struţilor.
Şacalilor. Vezi comentariul la cap. 13,22.
Struţilor. Vezi comentariul la cap. 13,21.
34:14 Fiarele din pustie se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici, şi ţapii păroşi se vor chema unii pe alţii. Acolo îşi va avea locuinţa năluca nopţii, şi îşi va găsi un loc de odihnă.
Ţepii păroşi. Vezi comentariul la cap. 13,21. Versetele 11-15 prezintă o deosebire extrem de figurată a lumii în starea ei haotică. Năluca nopţii. Ebr. lilith,un cuvânt care în akkadiană înseamnă ,,un demon nelegiuit”.
34:15 Acolo îşi va face cuibul şarpele de noapte, îşi va pune ouăle, le va cloci, şi îşi va strânge puii la umbra lui; acolo se vor strânge toţi ulii: fiecare la tovarăşul lui.
Şarpele de noapte. Ebr. qippoz, probabil un şarpe mărunt. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice Iqippod,I adică ,,ariciul” (vezi comentariul la v. 11) sau poate bufniţa cu urechi scurte.
34:16 Căutaţi în cartea Domnului, şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi, nici una nici alta nu vor da greş, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strânge acele sălbăticiuni.
Cartea Domnului. Nicăieri decât în raportul Inspirat avem date vrednice de încredere cu privire la situaţia existentă atunci când ,,Domnul este mâniat pe toate neamurile” (vezi comentariul la v. 2).
Nu va da greş. Literal ,,lipsi”, ,,dori după”, adică ,,a duce lipsă”.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2 GC 672; SR 428
4 DA 780
8 GC 673; SR 429; 5T 212
34:17 El a tras la sorţ pentru ele şi mâna Lui le-a împărţit cu funia de măsurat ţara aceasta: ele o vor stăpâni totdeauna şi o vor locui din veac în veac.
Verset ce nu a fost comentat.