31:1 Vai de cei ce se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai şi se încred în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel, şi nu caută pe Domnul!
Se pogoară în Egipt. Isaia îşi continuă (vezi cap. 30,2-7) mustrarea adresată conducătorilor lui Iuda pentru faptul că ei se îndreptau către Egipt pentru ajutor împotriva Asiriei. Iuda era atât de slab în ce priveşte cavaleria încât asirienii se ofereau în derâdere să le dea 2.000 de cai cu condiţia ca Ezechia să găsească călăreţi pe ei (cap. 36,8). Politicienii evrei au căutat să compenseze această slăbiciune printr-un apel la Egipt.
Se bizuiesc pe cai. În vechime caii erau folosiţi aproape exclusiv pentru război. Dumnezeu, care îi dăduse cândva lui Israel un triumf însemnat asupra cailor şi carelor lui faraon (Exod 14,9.17.18.23,27; 15,19), fusese uitat, iar Egiptul, acum un popor relativ slab (vezi Vol. II, p. 53), era căutat ca o sursă de ajutor.
31:2 Dar şi El, este înţelept şi aduce nenorocirea, şi nu Îşi ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi, şi împotriva ajutorului celor ce săvârşesc nelegiuirea.
Dar şi El, este înţelept. Este o notă de sarcasm în cuvintele acestea. Aceia care căutau ajutor de la Egipt considerau că politica lor este înţeleaptă. Dar Isaia le reaminteşte că şi Dumnezeu este înţelept şi în stare să-Şi aducă la împlinire ameninţările împotriva acelora care Îi dispreţuiesc cuvântul.
31:3 Căci Egipteanul este om nu Dumnezeu, şi caii lui sunt carne nu duh. Doar mâna să-Şi întindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, şi vor pieri cu toţii.
Egipteanul este om. În ciuda lăudatei lor înţelepciuni şi a resurselor lor materiale, egiptenii erau şi ei tot oameni. Isaia accentuează aici ideea că tăria unei naţiuni constă nu din bunurile materiale, ci din tăria morală şi spirituală a conducătorilor şi a poporului.
31:4 Căci aşa mi-a vorbit Domnul: Cum mugeşte leul şi puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strânşi împotriva lui, şi nu se înspăimântă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa Se va pogorî şi Domnul oştirilor să lupte pe muntele Sionului şi pe dealul lui.
Cum mugeşte un leu. O ilustraţie vie a puterii şi grijii protectoare a lui Dumnezeu.
31:5 Cum îşi întind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul, îl va ocroti şi-l va izbăvi, îl va cruţa şi-l va mântui.
Cum îşi întind. Sau, ,,cum plutesc” păsările pe deasupra puilor lor cu aripile întinse, la fel Domnul va ocroti Ierusalimul de rău (vezi Psalmi 57,1; 91,4).
Îl va mântui [KJV: ,,Trecând pe lângă îl va păstra”]. Ebr. pasach, acelaşi cuvânt folosit în Exod 12,13.23.27 cu privire la trecerea Domnului pe lângă poporul Său; de unde numele de ,,Paşte”. [,,Pass over” în englezeşte ,,a trece pe lângă”]. Poate că folosind cuvântul pasach, Isaia intenţionează să reamintească contemporanilor săi despre marea eliberare experimentată de strămoşii lor.
31:6 Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut mult, copii ai lui Israel.
Întoarceţi-vă la Acela. Marele obiectiv al lui Isaia era să întoarcă poporul lui Iuda înapoi la Dumnezeu şi astfel să mântuiască naţiunea. Dacă nu se întorceau de la purtarea lor prezentă ei vor avea parte de soarta recentă a lui Israel (2Regi 31,1).
31:7 Căci în ziua aceea, fiecare îşi va lepăda idolii de argint şi de aur, pe care vi i-aţi făcut cu mâinile voastre nelegiuite.
Îşi va lepăda idolii. În cap. 2,20 poporul este descris ca lepădându-şi idolii atunci când este prea târziu. Acum ei fac asta într-un duh de pocăinţă şi se întorc la Domnul (2Cronici 31,1).
31:8 Şi Asirianul va cădea ucis de o sabie, dar nu a unui om: îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie, şi tinerii lui războinici vor fi robiţi.
Asirianul va cădea. Nu mâna omului a nimicit oştirea lui Sanherib, ci mâna lui Dumnezeu (cap. 37,36). ,,Sabia” era judecata de la Dumnezeu (Deuteronom 32,41.42; 1Cronici 21,16; Isaia 34,5.6; 66,16; Ieremia 9,16; Ezechiel 9,1; 21,9-14, 20).
31:9 Stânca lui se va topi de groază, şi căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului, zice Domnul, care Îşi are focul în Sion şi cuptorul în Ierusalim.
Se va topi. Prima parte zice literal: ,,Stânca lui [însemnând ,,adăpostul lui” sau ,,cetăţuia lui”] va trece [de] groază.” Cu privire la ebr. sela, ,,stâncă”, vezi comentariul la Psalmi 18,2. ,,Stânca” tăriei Asiriei va cădea.
Căpeteniile lui. Adică ,,ofiţerii” oştirii asiriene care literal ,,vor fi descurajaţi de la standard” sau ,,vor părăsi steagul”, când îşi vor da seama că Dumnezeu apără Sionul.
Îşi are focul în Sion. Domnul este descris ca un ,,foc mistuitor” (Isaia 33,14; Evrei 12,29). Când asirienii vor ataca Ierusalimul ei vor fi ,,mistuiţi”. ,,Focul” figurat din timpul lui Isaia va fi literal pe timpul atacului asupra Noului Ierusalim la sfârşitul celor 1000 de ani (Apocalips 20,9; comp. Zaharia 14,2.3).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
6PK 333
Descoperiri arheologice (1)
Descoperiri arheologice (2)