30:8 Du-te acum zice Domnul de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă, şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci.
Sapă-le într-o carte. Adevărul pe care Isaia era pe punctul de a-l rosti era plin de o însemnătate care întrecea cu mult ocazia imediată. În aceasta era cuprinsă o învăţătură pentru generaţiile viitoare (vezi 1Corinteni 10,11). Rahab (vezi comentariul la Isaia 30,7), balaurul (vezi Isaia 51,9; vezi comentariul la Iov 9,13) nu reprezenta pe nimeni altul decât Satana, marele amăgitor (Apocalips 12,9). Aceia care L-au părăsit pe Domnul şi s-au dus după ajutor în Egipt se îndreptau de fapt spre Satana, iar făcând aşa ei căutau zadarnic ajutor, deoarece Satana era un vrăjmaş învins, care nu-şi putea scăpa nici măcar propria piele. Solia care trebuia scrisă pe tăbliţa urmează imediat.
Până în ziua de apoi, ca mărturie. Targumurile, versiunea Siriacă şi Vulgata spun ,,ca mărturie”.