30:29 Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stânca lui Israel.
Se prăznuieşte sărbătoarea. Sărbătoarea sfântă la care se face aluzie aici este probabil Sărbătoarea Corturilor, toamna după strângerea roadelor (Levitic 23,34.39-43; Neemia 8,14-18). Aceasta era o ocazie de mare bucurie. În vremurile de mai târziu sărbătoarea cuprindea un ritual nocturn în care Templul era iluminat de lămpi puternice înălţate în vârful a doi stâlpi falnici, care îşi revărsau razele până departe peste cetate (vezi DA 463). Sărbătoarea Corturilor era adesea numită ,,sărbătoarea” [,,praznicul”] (1Regi 8,2; 2Cronici 7,8.9). Ceremonia luminilor comemora stâlpul de foc care îl călăuzise pe Israel în drumul lor prin pustiu şi arăta înainte către venirea lui Mesia ca Lumină a lumii. Cu ocazia aceasta oamenii îşi făceau plini de fericire călătoria spre Ierusalim cântând imnuri sfinte şi sunând din instrumente de suflat.
Stânca lui Israel. Vezi Deuteronom 32,4; Psalmi 18,2.31.46; etc.; Isaia 2,10; 17,10).