30:17 O mie vor fugi la ameninţarea unuia singur; şi când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până veţi rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte, şi ca un steag pe creştetul unui deal.
La ameninţarea unuia. Dumnezeu îi făgăduise poporului Său că dacă ei vor fi credincioşi, cinci din ei vor alunga o sută, iar o sută vor pune pe fugă ,,zece mii” (Levitic 26,8). Însă datorită stricăciunii lui Iuda, sensul binecuvântării făgăduite urma să fie inversat. În timpul lui Isaia, Piankhi din Egipt (vezi Vol. II, p. 52, 77) afirma cu aroganţă că cu ajutorul zeului său, Amon, “mulţi vor întoarce spatele la puţini şi unul va fugări o mie”. Dar cu o mustrare dispreţuitoare, Isaia afirmă că cei care vor fugi erau forţele Egiptului în care îşi puneau încrederea ticăloşii de iudei.
Ca un stâlp. Iuda urma apoi să rămână singur ca un copac singuratic pe un vârf de munte sau ca o prăjină de steag pe un deal înalt. Toţi trecătorii urmau să vadă rezultatele îngrozitoare ale fărădelegii.