3:1 Domnul, Dumnezeul oştirilor, va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice mijloc de trai, orice izvor de pâine, şi orice izvor de apă,
Din Ierusalim şi din Iuda. Ierusalim şi Iuda reprezintă pe poporul declarat al lui Dumnezeu, care, în timpul lui Isaia, deşi se depărtase de Dumnezeu, făcea o zgomotoasă, dar zadarnică mărturisire de credinţă. O situaţie similară predomină în lume astăzi şi aceeaşi solie este necesară în aceste zile din urmă pentru un popor care Îi aduce închinare lui Dumnezeu cu buzele, dar a cărei inimă este departe de El. Vezi comentariul la Matei 15,7-9.
Orice sprijin şi orice mijloc de trai. [KJV: ,,Ancora şi toiagul”]. Domnul e gata să îndepărteze din Iuda cele două lucruri de bază ale vieţii, pâinea şi apa. Vezi Levitic 26,26; Psalmi 105,16; Ezechiel 4,16; 5,16; 14,13, unde se foloseşte expresia ,,toiagul pâinii”. Fără îndoială Isaia se referă aici la o foame literală, dar contextul pare să aplice imaginea foamei literale la o lipsă de conducători capabili. Naţiunea va suferi de o lipsă de conducere aşa cum trupul suferă pe urma lipsei de hrană. Când oamenii de stat au fost înlăturaţi, răspunderile guvernării au rămas pe umerii celor slabi. Rezultatul inevitabil a fost decăderea naţională (vezi v. 2-5)