3:16 Domnul zice: Pentru că fiicele Sionului sunt mândre, şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel, şi zornăiesc cu verigile de la picior,
Fiicele Sionului. După ce s-a ocupat de conducătorii şi bătrânii lui Israel, Isaia se ocupă acum de soţiile şi de fiicele lor care sunt la fel de degenerate. Nicăieri altundeva în Biblie nu găsim o denunţare atât de amănunţită a degenerării sexului feminin ca aici. Femeile din timpul lui Isaia sunt descrise exact cum erau – vanitoase, făloase, îngâmfate, mândre, interesate de ele însele şi nu de Domnul şi de nevoile celor din jurul lor. Într-un contrast izbitor este portretul femeii creştine ideale creionat de Petru (1Petru 3,1-5). ,,Mândria” era caracteristica cea mai de seamă a ,,fiicelor Sionului”, în timp ce ,,un duh blând şi liniştit” este trăsătura cea mai de seamă pe care Dumnezeu ar vrea să o vadă reflectată în viaţa lor.
Umblă. Femeile din Sion simulau mersul desfrânatelor ca să atragă atenţia bărbaţilor. Cu gâtul întins şi ochi dulci, cu paşi mărunţi şi priviri galeşe, femeile umblau pe uliţe, căutând să atragă atenţia la ele însele şi să-şi aducă victimele sub puterea lor (vezi Proverbe 7,6-21).
Zornăind. În anumite ţări orientale se agăţau la încheieturi clopoţei de argint, care scoteau un clinchet atunci când purtătorul umbla. Se purtau brăţări la picioare şi la mâini, şi acestea scoteau şi ele un clinchet când fetele umblau pe uliţe. ,,Fiicele Sionului” urmau obiceiurile naţiunilor decăzute din jurul lor.