3:12 Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi-l stăpânesc nişte femei! Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!
Asuprit de nişte copii. Cuvintele acestea sunt considerate uneori ca referindu-se la vârstele regilor lui Iuda din vremea aceea, dar lucrul acesta nu prea poate fi adevărat, deoarece cârmuitorii de pe timpul lui Isaia nu erau neobişnuit de tineri când au început să domnească. Iotam era de 25 de ani când a ajuns la tron (2Regi 15,33), Ahaz era de 20 (2Regi 16,2), iar Ezechia de 25 (2Regi 18,2). Azaria (Ozia), totuşi, era de numai 16 ani când a ajuns la tron (2Regi 15,2), însă lucrarea lui Isaia evident că nu a început decât către sfârşitul domniei lui Azaria (vezi Isaia 6,1). Manase era de 12 ani (2Regi 21,1), iar Iosia de numai 8 ani (2Regi 22,1) când au început să domnească. Întrucât regii din timpul lui Isaia nu erau literal tineri, este improbabil ca acesta să fi fost cazul, literal, cu slujbaşii numiţi de ei. Sensul este că slujbaşii timpului erau copii din punct de vedere al capacităţii mintale. Conducerea experimentată lipsea pe tron, în cămin şi pretutindeni. Lucrul acesta a fost, desigur, valabil în special în privinţa lui Ahaz, care a început să domnească la câţiva ani după ce Isaia primise chemarea, şi care a fost urmat de bunul rege Ezechia.
Îl stăpânesc nişte femei. Din nou sensul este că ţara era guvernată de bărbaţi care erau lipsiţi de aptitudini reale de conducere. Deşi cuvintele ,,copii” şi ,,femei” nu trebuie să fie luate literal, influenţa mândrelor şi decăzutelor ,,fiice ale Sionului” descrise în v. 16-24 trebuie să fi exercitat o influenţă indirectă asupra treburilor statului prin conducători. În loc de a-şi ajuta soţii, asemenea femei erau o piedică pentru ei, şi în loc de a-şi învăţa copiii căile dreptăţii, ele îi conduceau pe cărările răului.
Cârmuitorii tăi. Un conducător ocupă un loc de mare răspundere, deoarece oamenii merg acolo unde sunt conduşi. Când conducătorii merg într-o direcţie greşită, naţiuni întregi sunt duse în rătăcire. Conducătorii civili şi religioşi din timpul lui Isaia conduceau poporul declarat al lui Dumnezeu pe căile nelegiuirii şi nenorocirii. Lumea de azi se află sub influenţe rele care încet, dar sigur îi conduc pe oameni pe căile răului, al căror sfârşit este nimicirea veşnică. Niciodată de-a lungul veacurilor nu a fost mai importantă o bună conducere ca astăzi.