29:9 Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi! Ei sunt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari.
Rămâneţi [KJV: ,,Opriţi-vă!”]. Isaia îi invită pe oamenii din Ierusalim să se oprească din
circuitul lucrărilor lor pentru a se gândi la adevărata cauză a situaţiei lor.
Uimiţi. Literal ,,vă uitaţi încremeniţi unii la alţii”.
Închideţi ochii şi fiţi orbi. Literal, ,,uitaţi-vă în jur [cu nelinişte] şi priviţi”.
Beţi, dar nu de vin. De la oştirile asiriene Isaia se îndreaptă din nou către locuitorii Ierusalimului. El le dăduse o solie care poate îi făcuse să tremure, dar ei erau ca nişte oameni încremeniţi, neînstare să îşi dea seama de importanţa solemnă a avertizării. Sensibilitatea şi raţiunea dispăruseră, nu din cauza beţiei, ci din cauză că erau atât de mult absorbiţi de lucrurile pământeşti încât nu mai puteau înţelege solia Cerului (vezi comentariul la v.1).