29:4 Vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi, şi din ţărână ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pământ ca al unei năluci, şi din ţărână îţi vei şopti cuvintele.
Vei fi doborât. Ierusalimul, deşi nu avea să fie cucerit, urma să fie smerit până în ţărână. În josnică smerenie, Ezechia şi-a trimis ambasadorii la împăratul asirian, recunoscându-se vinovat, anunţându-şi îndatorirea şi exprimându-şi dispoziţia de a accepta cererile care i s-ar putea face (2Regi 18,14). Ierusalimul este comparat cu un vrăjmaş biruit târându-se înaintea biruitorului său cu faţa în ţărână şi murmurând legăminte de supunere, cu nădejdea că-şi va scăpa viaţa (vezi comentariul la Levitic 19,31; Deuteronom 18,11).