29:21 cei ce osândeau pe alţii la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetăţii, şi năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat.
Osândeau pe alţii. Poate că Isaia fusese acuzat de lipsă de patriotism datorită soliilor lui de mustrare şi avertizare. Cei care sunt mustraţi se întorc împotriva celor care îi mustră şi se străduiesc să inventeze mijloace, oricât de necinstite, pentru a-i prinde în cursă pe aceşti reprezentanţi ai lui Dumnezeu pentru a-i doborî şi pentru a face să amuţească glasul lor de mustrare.
Năpăstuiau pe cel nevinovat. Adică plănuiesc o nedreptate deliberată a justiţiei (vezi Exod 23,6; Amos 5,12; Maleahi 3,5).
Fără temei. Ebr. tohu, tradus ,,pustiu” în Geneza 1,2. Acuzaţiile aduse pentru a-l face pe cel care mustră să apară ca vinovat, erau de fapt pe deplin neîntemeiate.