29:1 Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în care a tăbărât David! Adăugaţi an la an, şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor.
Ariel. Un nume simbolic aplicat aici Ierusalimului sau unei părţi din el. Originea şi sensul cuvântului sunt incerte, fiind un cuvânt posibil făurit de Isaia. S-ar putea să fi fost un cuvânt criptic comparabil cu Şeşac (Ieremia 25,26), care avea sensul de Babilon (vezi comentariul la Ieremia 51,41). Este posibil ca numele să fi însemnat ,,altarul ui Dumnezeu” (vezi Ezechiel 43,15.16, unde cuvântul este tradus ,,altar”). Alţii au sugerat traducerea ,,leul lui Dumnezeu”. Capitolul acesta şi cele următoare par să se refere la invadarea lui Iuda de Sanherib şi la asediul nereuşit, din partea acestuia, asupra Ierusalimului. Înainte de invazia asiriană Dumnezeu a dat avertizări clare cu privire la grozăviile care stăteau înainte. Iudeii erau mustraţi pentru ipocrizia, încăpăţânarea şi incapacitatea de a înţelege importanţa evenimentelor apropiate.
Adăugaţi an la an. Oamenii îşi vedeau de treburile lor absolut fără nici o preocupare pentru viitor, ca şi cum un an ar urma după altul fără nici o schimbare în rutina plăcută a vieţii. Ei treceau prin ciclul anual al sărbătorilor şi participau mereu la cultul de la Templu, săvârşind în acelaşi timp crime care ameninţau naţiunea cu nimicirea (vezi cap. 1,4.10-13.21-23).