27:8 Cu măsură l-ai pedepsit în robie, luându-l cu suflarea năpraznică a vântului de răsărit.
Cu măsură. Sau, poate, ,,o îndoită măsură”. ,,Măsura” este se’ah (vezi Vol. I, p. 166, 167). Pentru context vezi comentariul la v. 7. Tatăl nostru ceresc le dă copiilor Săi numai atât cât este spre binele lor, şi nu mai mult. Scopul Lui nu este de a face rău, ci de a vindeca (vezi Ieremia 10,24). Judecăţile divine asupra poporului lui Dumnezeu sunt amestecate cu îndelungă răbdare şi har.
L-ai pedepsit. Literal, expresia zice: ,,îndepărtând-o tu te cerţi cu ea”. Sensul cuvintelor lui Isaia este incert. S-ar putea ca el să facă aluzie la viitoarea captivitate babiloniană, care era o pedeapsă corectivă (vezi Isaia 48,10; Ieremia 30,11-17; Osea 2,6-23; Mica 4,10-12).
Luându-l cu suflarea năprasnică. Literal, ,,el l-a înlăturat [pe Iuda] cu suflarea lui năprasnică”, sau ,,el a trimis suflarea lui năprasnică”. Sensul nu este cu totul clar. Vântul de răsărit era un vânt fierbinte, uscat, înăbuşitor, care bătea dinspre pustie, un simbol potrivit al morţii şi nimicirii (Geneza 41,6; Iov 27,21, Psalmi 48,7; Ieremia 18,17; Osea 13,15). În mod figurat, vântul acesta reprezintă judecăţile pe care Dumnezeu le îngăduie să vină peste poporul Său. ,,Vântul de răsărit” este numit ,,suflarea” lui Dumnezeu. Pedeapsa părea să vină din cauze naturale, deşi în realitate era rânduită, sau îngăduită, de Dumnezeu.