22:2 cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptând.
Nu vor pieri ucişi de sabie. În timp ce ţara lui Iuda era devastată de oştirile asiriene şi mulţimi de oameni mureau, locuitorii Ierusalimului nu-şi riscau viaţa pe câmpul de bătaie, ajutându-şi compatrioţii; ei erau preocupaţi cu o stranie şi gălăgioasă căutare de plăceri. Era un păcat din partea lor să se poarte astfel într-un timp când atât de mulţi dintre fraţii lor sufereau pierderea vieţii şi a bunurilor (versetele 4-11), mai ales că Dumnezeu proclamase un doliu (v. 12).