21:1 Prorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia de la miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată.
Pustiei mării. Naţiunea împotriva căreia este îndreptată această solie solemnă, cu toate că nu este numită în mod expres în titlu, este evident Babilonul (vezi versetul 2, 9; PK 531; comp. v. 4). LXX omite ,,mării”. Isaia pare să asemene nesfârşitele pustietăţi ale deşertului cu marea. Unii au tradus expresia aceasta cu ,,pustietăţi nisipoase”.
Vine. Nu este clar dacă aceasta se referă la ,,proorocie” sau dacă trebuie să se traducă ,,el vine”, cu referire la invadarea medo-elamită a Babilonului (vezi v. 2). A doua variantă pare mai probabilă, deoarece în v. 2 elamiţii şi mezii primesc porunca să se ,,suie”. Dacă lucrurile stau aşa, invazia aceasta este comparată cu un vârtej care vine din sud (ebr. negeb; vezi la Geneza 12,9), iar ţara Medo-Elamului ar fi ,,ţara înfricoşată” la care se referă Isaia.
21:2 O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asupreşte, pustiitorul pustieşte. Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor, zice Domnul.
O vedenie grozavă. Înaintea privirii profetului s-a ivit o vedenie grozavă, gravă, a unei puteri jefuitoare ţinându-se de înşelăciune, silnicie şi nimicire. Aceasta era Babilonul (vezi cap. 14,4.6), ,,asupritorul” [,,înşelătorul” – KJV]. Elamul şi Media erau chemate să se suie împotriva lui ca să pună capăt oftărilor şi mizeriei pricinuite de el.
21:3 De aceea mi s-a umplut inima de nelinişte, m-apucă durerile, ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremuratul mă împiedică să văd.
Tremurul. Scena de nimicire prezentată profetului era atât de oribilă, încât el însuşi este copleşit cu totul.
21:4 Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.
o noapte de spaimă.
Îmi bate inima cu putere. Adică, ,,mintea mi s-a zăpăcit” sau ,,mintea mi s-a clătinat”.
Noaptea plăcerilor mele. Spaima profetului reflectă pe aceea a lui Belşaţar şi a babilonienilor în noaptea petrecerii lor zgomotoase (vezi v. 5), pe care Isaia a văzut-o în această ,,vedenie groaznică” (v. 2; vezi PK 531).
21:5 Ei pun masa, straja veghează, şi ei mănâncă, beau Dar deodată se aude strigând: În picioare, voievozi! Ungeţi scutul!
Pun masa. Vezi Daniel 5,1-4; Ieremia 51,39. Un ospăţ zgomotos a marcat noaptea căderii Babilonului în mâinile oştirii Medo-Persane.
Straja veghează. Ebr. şaphoh haşşaphith, literal, ,,aranjează ordinea [locurilor]”, adică a covoarelor sau canapelelor pe care se stă la ospăţ.
21:6 Căci aşa mi-a vorbit Domnul: Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.
Pune un străjer. Lui Isaia i s-a arătat mai întâi oastea medo-elamită ce se apropia (v. 2), apoi babilonienii la ospăţ (versetele 4, 5), iar acum intrarea hoardelor invadatoare în cetate (versetele 6-9). Profetul se identifică cu un străjer pe zidurile Babilonului înainte de căderea lui, şi ca un străjer care raportează ceea ce vede.
21:7 El a văzut călărime, călăreţi doi câte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă.
Călăreţi doi câte doi. Isaia vede vrăjmaşul înaintând la atac.
21:8 Apoi a strigat, ca un leu: Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, şi stăteam de strajă în toate nopţile.
Un leu. Ebr. ’aryeh. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă se exprimă hr’h (ha’roeh), ,,cel care vede” sau ,,văzătorul”. Pasajul atunci ar suna astfel: ,,Cel care vede [adică, ,,străjerul” din v. 6] a strigat”. Exprimarea sulului de la Marea Moartă concordă mai bine cu contextul.
21:9 Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi câte doi. Apoi a luat iarăşi cuvântul, şi a zis: A căzut, a căzut Babilonul, şi toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!
A căzut Babilonul. Aceasta este apogeul scenei relatate de profet (vezi comentariul la v. 6). Idolii lui au fost umiliţi în ţărână; ei nu au putut să-şi apere mândra capitală (Ieremia 50,2; 51,17.18.47.52; comp. Isaia 47; 13-15). Compară Ieremia 51,8; Apocalips 14,8; 18,2.
21:10 O, poporul meu, care ai fost stropşit ca boabele de grâu din aria mea, ce am auzit de la Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.
Stropşit ca boabele de grâu din aria mea. Textul zice, literal, ,,cel treierat al meu, fiul meu al ariei de treierat”. În Scriptură, vremea judecăţii este adesea comparată cu secerişul (vezi Isaia 41,15; Ieremia 51,33; Amos 1,3; Mica 4,13; Habacuc 3,12; Matei 13,39; Apocalips 14,14-20).
21:11 Prorocie asupra Dumei. Mi se strigă din Seir: Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?
Proorocie asupra Dumei. Vezi comentariul la cap. 13,1. În loc de Duma, LXX are Edom. Duma a fost unul dintre descendenţii lui Ismael (Geneza 25,14; 1Cronici 1,30). Întrucât profeţia menţionează Muntele Seir, unii ar plasa Duma în Edom, dar nu se cunoaşte nici un oraş edomit cu numele acesta. Astfel, unii iau Duma ca un nume simbolic pentru Edom. Totuşi, a existat o cetate cu numele Duma în Pustiul Arabiei, la răsărit de Edom, iar aceasta se poate presupune că avea legături cu ismaeliţii.
Străjerule. Vezi comentariul la v. 6.
Cât mai este din noapte? Literal, ,,Cât din noapte?” probabil însemnând: ,,Cât timp din noapte este?” (vezi 6T 407). Unii din Edom îl întreabă zorit şi stăruitor pe profet care sunt veştile. Timpul este unul de întuneric şi primejdie, iar ei sunt nerăbdători să ştie când vine dimineaţa, aducând uşurare de nelinişte şi teamă.
21:12 Străjerul răspunde: Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăşi.
Vine dimineaţa. Răspunsul străjerului este misterios şi prevestitor de rele. El nu dă un răspuns precis, ci doar că deşi vine dimineaţa, va urma din nou noaptea. Nu este de aşteptat lumină sau nădejde. Vremurile viitoare sunt întunecoase, triste şi nesigure. Aceasta va fi istoria viitoare a nefericitei ţări a Edomului, să fie călcată în picioare de un şir de cuceritori şi în cele din urmă să fie transformată într-un ţinut cu totul pustiu. Străjerii lui Dumnezeu de pe zidurile Sionului de astăzi ar trebui să fie pregătiţi să dea un răspuns celor care doresc să ştie cât mai este din lunga noapte a pământului, şi pe când se poate aştepta răsăritul zilei veşnice (vezi GC 632).
Dacă vreţi să întrebaţi. Cuvintele acestea presupun o dorinţă vie de a cunoaşte sensul răspunsului criptic al străjerului. El refuzase să le dea un răspuns precis, iar ei rămăseseră în întuneric. Dacă doreau să întrebe, acesta era privilegiul lor. Dar nu există asigurarea că o a doua întrebare va fi mai fructuoasă decât cea dintâi.
21:13 Prorocie asupra Arabiei. Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan!
Proorocie asupra Arabiei. Aceasta este o altă profeţie criptică. Caravane ale dedaniţilor urmau să petreacă noaptea în tufişurile Pustiului Arabiei. Din Ieremia 49,7.8 s-ar părea că dedaniţii locuiau în vecinătatea Temei, la sud de Duma şi la sud-est de Edom. Dedanul era vestit ca un centru comercial (Ezechiel 27,15.20). În Ieremia 25,23.24, atât Dedanul, cât şi Tema sunt menţionate în legătură cu ,,împăraţii Arabiei” şi ,,arabii care locuiesc în pustie”. Atât Ieremia cât şi Ezechiel au avut solii de nenorocire pentru Dedan (Ieremia 49,8; Ezechiel 25,13). Dedanul a fost identificat cu oaza numită el-’Ula în Hejazul de nord.
21:14 Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema duceţi pâine fugarilor!
Ţării Tema. În Geneza 25,13-15 şi 1Cronici 1,29.30, Tema şi Duma sunt numiţi ca descendenţi ai lui Ismael. Tema este situată în Deşertul Arabiei, cam la 264,5 km sud-sud-vest de Duma şi la aproximativ 480 km est de vârful Peninsulei Sinai.
Duceţi apă. Cuvintele arată chinul dedaniţilor (v. 13), care fuseseră nevoiţi să fugă de vrăjmaşii lor fără provizii. Vecinii lor, temaniţii, erau invitaţi să aibă milă de ei în starea lor de înfometare.
21:15 Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat, şi dinaintea unei lupte înverşunate.
Verset ce nu a fost comentat.
21:16 Căci aşa mi-a vorbit Domnul: Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi s-a isprăvit cu toată slava Chedarului.
Un an. În sulul1QIsa de la Marea Moartă găsim ,,trei ani”.
Anii unui simbriaş. Vezi comentariul la cap. 16,14. Un simbriaş nu lucrează peste timpul pentru care s-a tocmit. Sensul este că prăbuşirea Chedarului nu va întârzia. În decurs de un an, judecata amintită va veni cu siguranţă.
Chedarul. În Geneza, Chedarul este înscris ca un trib ismaelit, ca şi Duma şi Tema (Geneza 25,13-15). Însă altundeva Chedarul pare să fie un termen generic pentru popoarele nomade din Deşertul Arabiei (Psalmi 120,5; Cântarea Cântărilor 1,5; comp. Isaia 42,11; 60,7; Ieremia 2,10). Isaia proclamă o judecată extinsă care va veni în decurs de un an asupra întregii regiuni a Arabiei de nord. Tiglat-pileser III declară că a aplicat o grea pedeapsă lui Samsi, o regină arabă, omorând 1.100 din oamenii ei şi luându-i 30.000 de cămile şi 20.000 de capete de vite. Sargon pretinde şi el că a primit tribut de la regina arabă, sub formă de praf de aur, sidef, cai şi cămile, iar el mai pretinde că a supus şi alte triburi arabe care nu mai plătiseră vreodată tribut. Totuşi, anul exact al pedepsei specificate este necunoscut.
21:17 Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o.
Va mai rămânea [KJV: ,,Rămăşiţa”]. Ebr. she’ar, ,,rămăşiţă” (vezi cap. 10,20.21.22; 11,11.16; 14,22; 16,14; 17,3). Când Sargon a înfrânt îndepărtatele triburi Tamud, Ibadidi, Marsimanu şi Haiapa, el afirmă că a deportat ce a mai rămas din acestea în Samaria.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
4 PK 531
11 Ev 144; 4T 592; 6T 431
11, 12 GC 632; TM 231; 1T 430; 6T 407
12 Ev 218; 2T 194; 4T 592; 6T 26