2:7 Ţara lor este plină de argint şi de aur, şi comorile lor n-au sfârşit; ţara este plină de cai, şi carele lor sunt fără număr.
Argint şi aur. Iuda ajunsese un popor comercial, iar marele lor interes în viaţă era câştigul material. Ei erau bogaţi în argint şi aur, dar erau săraci în dreptate şi credinţă. Domnia lui Ozia fusese lungă şi prosperă. Ei avuseseră succes împotriva Filistenilor şi Arabilor şi primiseră tribut de la Amoniţi (2Cronici 26,7.8). O dată cu prosperitatea a venit luxul şi decăderea morală. O idee cu privire la măsura bogăţiei lui Iuda pe vremea lui Isaia se poate obţine din tributul pe care Sanherib pretinde că-l primise de la Ezechia, care cuprindea 30 de talanţi de aur (peste 2,4 tone, sau peste două tone metrice; vezi Vol. I, p. 164), 800 de talanţi de argint (peste 30 de tone, sau peste 27 de tone metrice), pietre preţioase şi multe alte feluri de bogăţii.
Cai. Prin Moise, Domnul dăduse îndrumări lui Israel ,,să n-aibă mulţi cai” (Deuteronom 17,16), iar prin Samuel El arătase că punerea unui rege va aduce atât cai cât şi care (1Samuel 8,11.12). Solomon avea mulţi cai şi multe care (1Regi 10,25-29), iar Ozia fără îndoială i-a urmat pilda în privinţa aceasta. În timpurile Vechiului Testament caii erau folosiţi mai ales în război. Înmulţirea cailor şi a carelor ar fi abătut privirea poporului de la încrederea în Dumnezeu la încrederea în lucrurile materiale. Mica 5,10.12.13 declară că Domnul ca răzbunare va nimici caii şi carele, împreună cu idolii, vrăjitorii şi ghicitorii.