2:6 Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii Răsăritului, şi dedaţi la vrăjitorie ca Filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor.
Ai părăsit pe poporul Tău. În loc de a fi într-o stare de a conştientiza destinul glorios pe care Dumnezeu îl avea pregătit pentru ei, ei de fapt apostaziaseră. Ei nu mai erau sinceri, credincioşi şi ascultători faţă de Domnul, ci lepădaţi şi părăsiţi din cauza nelegiuirilor lor grosolane. Dumnezeu nu este nici cu ei, nici pentru ei, ci împotriva lor, pentru că s-au întors împotriva Sa. Aceasta era realitatea dezolantă, un contrast înspăimântător faţă de perspectiva măreaţă pe care Isaia tocmai o amintise. Versetele 6-9 descriu starea de fapt a lui Israel în prezent, în timp ce v. 10-22 zugrăvesc rezultatul inevitabil – experienţa lor în timpul ,,zilei Domnului” (v. 12). Datorită apostaziei lui Israel, ziua aceea va aduce întuneric şi groază pentru ,,casa lui Iacov”, pretinsul popor al lui Dumnezeu, la fel ca şi pentru restul lumii.
Sunt plini [de la răsărit KJV]. La răsăritul Palestinei era Babilonia vestită pentru astrologii, ghicitorii şi vrăjitorii ei. (Daniel 2,2.27; 4,7; 5,7.11). Din cauză că Israel părăsise pe Domnul şi se întorsese către religiile false al Răsăritului, ei pierduseră favoarea Lui.
Ca Filistenii. Locuitorii Palestinei fuseseră alungaţi dinaintea lui Israel din cauza numeroaselor lor urâciuni, pentru că ascultaseră ,,de cei ce citesc în stele şi de ghicitori” (Deuteronom 18,10-14). Ca şi babilonienii, filistenii îşi aveau preoţii şi ghicitorii lor oculţi (1Samuel 6,2), iar acum pretinsul popor al lui Dumnezeu le urma exemplul. În loc să meargă la Dumnezeu pentru lumină, ei se duceau la conducători care erau în alianţă cu domnul întunericului.
Se unesc [KJV: ,,Se mulţumesc”]. Textul ebraic este aici nesigur. Unii au sugerat expresia: ,,ei dau mâinile cu”. În orice caz, înţelesul este acelaşi – Israel făcuse înţelegere cu străinii, ,,dând mâinile” cu ei în sensul că făcuseră înţelegeri cu ei şi se angajaseră într-o cauză comună. Israel nu mai era un popor despărţit şi deosebit; ei erau una cu lumea din jurul lor în politică, comerţ, religie şi nelegiuiri. Vezi 2Corinteni 6,14.