2:4 El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.
El va fi Judecătorul. Nu toate popoarele pământului aveau să asculte ,,cuvântul Domnului” din Ierusalim (v. 3). Aceia care ar fi refuzat să se supună autorităţii lui Dumnezeu, exercitată prin iudei ca popor ales al Său, aveau să se alieze pentru a obţine prin forţa armelor ceea ce nu erau dispuşi să câştige prin aducerea caracterelor lor în armonie cu legea lui Dumnezeu (Ieremia 25,32; Ezechiel 38,8-12; Ioel 3,1.12; Zaharia 12,2-9; 14,2). Ajungând la Ierusalim şi asediindu-l, ei aveau să descopere cu uimire că intraseră în conflict cu Dumnezeul cerului (Ieremia 25,31-33) şi că El îi va judeca (Ioel 3,9-17) şi îi va nimici acolo (Isaia 34,1-8; 60,12; 63,1-6; 66,15-18). Când păgânii se vor fi adunat în apropierea văii lui Iosafat (Ioel 3,2.12), aşezată imediat spre răsărit de Ierusalim, Dumnezeu ,,va şedea să judece toate neamurile de primprejur.” (Ioel 3,12). Cuvântul Yehoshaphat (Iosafat) înseamnă literal: ,,Iehova va judeca”.
Va hotărî într-un mare număr de popoare. [KJV: ,,Va mustra multe popoare”]. ,,Toate neamurile pământului” sunt strânse împreună împotriva Ierusalimului (Zaharia 12,3), dar Dumnezeu ,,va ocroti pe locuitorii Ierusalimului” (Zaharia 12,8) şi va nimici ,,toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului” (Zaharia 12,9). Evenimentele descrise aici nu s-au împlinit niciodată pentru Israelul literal, datorită faptului că naţiunea nu a reuşit să îndeplinească misiunea încredinţată. Totuşi, aşa cum arătată Ioan descoperitorul (Apocalips 20,7-15), profeţia aceasta va cunoaşte un grad de împlinire atunci când, la sfârşitul mileniului, Satana amăgeşte ,,neamurile… pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război” (v. 8) şi să împresoare ,,tabăra sfinţilor” (v. 9). Nelegiuiţii ,,stau în picioare înaintea lui Dumnezeu” şi sunt ,,judecaţi după cele ce erau scrise în cărţile acelea” (v. 11,12), ,,fiecare ... după faptele lui” (v. 13). Popoarele pământului vor ,,cunoaşte” toate că Domnul este Dumnezeu (Ezechiel 38,23). Compară cu Zaharia 12,4; Apocalips 19,19-21.
Fiare de plug. Ebr. ’ittim, un fel de instrumente agricole, probabil ,,fiare de plug” sau ,,sape”. În akkadiană cuvântul înseamnă ,,grindeiul plugului”. Contrastul este clar – uneltele de război sunt transformate în unelte paşnice. După ce vrăjmaşii lui Israel ar fi fost biruiţi, cei rămaşi (vezi Zaharia 14,16) urmau să transforme armele lor de război din nou înapoi în unelte paşnice. Acesta era planul lui Dumnezeu, care niciodată nu s-a realizat pentru Israelul literal.
Nici un popor. După ce vrăjmaşii lui Israel vor fi fost lichidaţi, neamurile rămase se vor supune de bună voie conducerii lui Israel. De pe zidurile Ierusalimului ,,porumbelul păcii” se duce ,,la toate neamurile” (DA 577). Ierusalimul ,,va fi locuit în siguranţă” [KJV]. ,,Nu vor mai fi trece străinii prin el” (Ioel 3,17.18). Cetatea este acum credincioasă numelui său: o ,,posesiune a păcii”, sau ,,temelie a păcii”. Iarăşi, planul original al lui Dumnezeu pentru Israel n-a ajuns să se împlinească din cauza apostaziei.
Nu vor mai învăţa războiul. Compară Osea 2,18; Psalmi 46,9. Aceia care cred că o întoarcere literală a evreilor în Palestina prevesteşte restaurarea lor în cadrul legământului din timpurile Vechiului Testament interpretează Isaia 2,1-4 şi pasajul paralel din Mica (cap. 4,1-3) ca o prezicere a păcii mileniale, Iudeii stăpânind lumea şi convertind-o la Dumnezeu. Fireşte că o astfel de interpretare nu are nici o bază biblică (vezi p. 25, 37). Într-o încercare de a combate această învăţătură nebiblică unii au încercat să explice aceste versete din Isaia ca referindu-se la o falsă redeşteptare religioasă. Această sugestie ar trebui examinată prin compararea pasajului din Isaia cu pasaje similare din Vechiul Testament. Aşa cum este arătat la p. 25-38, Scripturile aplică în mod consecvent tabloul prezentat aici la planul care ar fi triumfat dacă Israel ar fi fost credincios lui Dumnezeu, adică, la strângerea neamurilor. Dar necredincioşia Israelului literal a făcut imposibilă realizarea acestui obiectiv. De aceea, împlinirea va avea loc pentru Israelul spiritual, în proclamarea finală a Evangheliei la toate neamurile pământului (Apocalips 14,9-11; 18,1-4; vezi p. 35, 36).
1. 1. În CT 454, 455 se citează o parte din pasajul paralel din Mica 4,1-4, împreună cu Isaia 54,11-14 şi Ieremia 31,33.34, ca una din multele ,,lecţii practice din cuvântul lui Dumnezeu, lecţii pe care Hristos ar vrea ca învăţătorii şi părinţii să le prezinte copiilor în şcoală şi în cămin”, şi ca unul din pasajele din Scriptură care ,,conţin o mare încurajare” şi ,,sunt un tezaur de perle preţioase” (CT 456). Dacă Isaia 2,1-4 şi Mica 4,1-3 constituie o lecţie practică de ,,mare încurajare” pentru poporul lui Dumnezeu de azi, este imposibil ca ele să descrie o falsă redeşteptare religioasă. Totuşi, atunci când cuvintele lui Isaia şi Mica sunt privite în cadrul şi contextul altor pasaje vechi-testamentare comparabile, semnificaţia lor ajunge în prim plan. Observaţi următoarele:
2. 2. Isaia afirmă în mod specific că solia din v. 2-5 priveşte ,,Iuda şi Ierusalimul” (Isaia 2,1; comp. Mica 4,2), poporul ales al lui Dumnezeu. De-a lungul Vechiului Testament ,,Iuda şi Ierusalimul” sunt totdeauna poporul lui Dumnezeu, oricât de lipsuri şi nedesăvârşiri ar avea, iar Dumnezeu îi recunoaşte ca atare (vezi Numeri 23,21). Aceia pe care Dumnezeu nu-i recunoaşte ca popor al Lui nu sunt niciodată numiţi ,,Iuda şi Ierusalim”. El niciodată nu se adresează Babilonului, Egiptului sau Edomului cu numele de ,,Iuda şi Ierusalim”. Observaţi totodată şi apelul la ,,casa lui Iacov” din v. 5. Perspectiva glorioasă a rezultatelor credincioşiei faţă de Dumnezeu ar fi trebuit să se dovedească un puternic stimulent pentru ca Israel să ,,umble în lumina Domnului” (vezi CT 455,456).
3. Cuvintele ,,popoarele se vor duce cu grămada şi vor zice” (v. 3) sunt uneori evidenţiate ca
o dovadă că ceea ce spun ele se află în opoziţie cu ceea ce spune Domnul. Totuşi, să observăm că ceea ce se spune aici că zic ,,popoarele” este în armonie deplină cu voia lui Dumnezeu aşa cum este descoperită în altă parte în Cuvântul Său, şi se potriveşte extrem de bine pe buzele acelora care Îl iubesc pe Domnul cu sinceritate. Mai mult, exact aceleaşi gânduri, adesea în cuvinte identice, sunt aşezate pe buzele celor convertiţi la iudaism dintre neamuri menţionaţi de-a lungul Vechiul Testament. Vedeţi, de pildă, Zaharia 8,21-23: ,,Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor… Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim şi să se roage Domnului. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‚În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei şi-i vor zice: Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!’”. Aici ,,oamenii” dintre ,,neamuri” spun acelaşi lucru ca în Isaia 2,3, iar Dumnezeu confirmă spusele lor ca reprezentând strângerea neamurilor la Israel. Ar fi greu să constrângi cuvintele din Isaia 2,2-4 să reprezinte o falsă redeşteptare, iar pe acelea din Zaharia 8,21-23 să reprezinte o autentică redeşteptare. Vezi şi Deuteronom 4,6.7; Isaia 45,14; 49,6.12.18.22; 55,5; 56,6-8; 61,3-11; Ieremia 3,17; 16,19; Zaharia 2,11; 14,16; Maleahi 3,12.
4. Cuvintele din Isaia 2,2 reprezintă cuvântul Domnului, nu cuvântul ,,multor popoare” (v. 3). Dumnezeu Însuşi este Cel care afirmă în v. 2 adevărul că ,,toate neamurile” ,,se vor îngrămădi” la ,,muntele Casei Domnului”. A reprezenta ca o falsă redeşteptare religioasă un lucru pe care Dumnezeu îl cere, înseamnă a tăgădui că Dumnezeu ştia despre ce vorbeşte. În v. 2, Dumnezeu spune că ,,toate neamurile” ,,se vor îngrămădi” la ,,muntele Casei Domnului”, iar în v. 3 ,,multe popoare” vor zice: ,,Veniţi să ne suim la Muntele Domnului”. Ele sunt evident în armonie, şi nu în opoziţie cu Dumnezeu.
1. 5. Dacă cuvintele pe care popoarele le spun în v. 3 reprezintă o falsă redeşteptare religioasă, s-ar părea că exprimările similare de-a lungul Vechiului Testament trebuie să fie înţelese la fel.
2. 6. A echivala cuvintele din Isaia 2,3 cu strigătul de ,,pace şi linişte” din 1Tesaloniceni 5,3 înseamnă a trece cu vederea însemnătatea unor pasaje din Vechiul Testament precum Psalmi 46,9; Osea 2,18. Făgăduinţa adăugată din Mica 4,4 rostită de gura Domnului împreună cu contextul (v. 58), arată clar că aceste cuvinte se referă la pacea eternă a împărăţiei mesianice (vezi Isaia 32,15-18)
Că va fi o mare falsă redeşteptare religioasă în zilele de pe urmă este clar arătat de Inspiraţie. Dar că Isaia nu vorbeşte aici despre asta pare să fie indicat de următoarele dovezi cu privire la această falsă redeşteptare.
Hristos a prezis că solia slujitorilor falsei redeşteptări religioase va fi de aşa natură încât ,,să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Matei 24,23-27). ,,Atât de mult se va asemăna contrafacerea cu adevărul”, ni se spune ,,încât va fi cu neputinţă să facem deosebire între ele decât prin Sfintele Scripturi” (GC 593). Când vine momentul acesta, numai o dragoste de adevăr autentică şi o extrem de sârguincioasă luare aminte la îndrumările date prin Biblie şi Spiritul profeţiei ne va feri de amăgirile vrăjmaşului, de duhurile amăgitoare şi de învăţăturile demonilor (Osea 4,6; 2Tesaloniceni 2,9-12; 6T 401; 8T 298; TM 475).
În afara acelora care deţin cunoaşterea şi dragostea adevărului, întreaga lume va fi dusă în rătăcire de aceste amăgiri (vezi Apocalips 13,13-15; GC 562). Când bisericile numite creştine se unesc, conducătorii religioşi populari vor vedea în această unire o mişcare măreaţă pentru evanghelizarea lumii; de fapt, ei afirmă cu hotărâre că toată lumea va fi convertită (GC 588, 589; EW 261; comp. 282). Această falsă redeşteptare precedă de aproape proclamarea ultimei mari solii de har şi avertizare a lui Dumnezeu, înfăţişată în Apocalips 18,1-4 şi este o încercare de a-i împiedica pe oameni să primească acea solie (GC 464). Acesta este strigătul de ,,pace şi linişte”, prin intermediul căruia Satana îi va potoli pe oameni cu un fals sentiment de siguranţă, din care ei nu se vor mai trezi până când va fi prea târziu (1Tesaloniceni 5,1-5; comp. Ieremia 6,14; 8,11; EW 282; PP 104; GC 562; COL 411; 5T 715). În această măreaţă falsă mişcare religioasă se vor uni toţi aceia care au o formă a de evlavie, dar îi tăgăduiesc puterea (2Timotei 3,1.5)
Întrucât falsa redeşteptare va semăna îndeaproape cu cea adevărată descrierile biblice ale celei adevărate fireşte că o vor descrie într-o oarecare măsură şi pe cea falsă. Astfel, în pasaje ale Scripturii precum Apocalips 14,6-11; 18,1-4 şi altele, pe care Inspiraţia le arată în mod clar ca descriind adevărata redeşteptare a evlaviei care va constitui lucrarea de încheiere a Evangheliei, este posibil, fără îndoială, să găsim aspecte pe care Satana se va strădui să le contrafacă. Găsim că este potrivit şi bine ca noi să studiem tot ceea ce Inspiraţia a descoperit cu privire la aceste lucruri într-o strădanie serioasă de a fi pregătiţi pentru mare criză care se află înaintea bisericii.
La combaterea falselor pretenţii şi exegezei greşite defectuoase ale Sionismului şi ale altor mişcări care încurcă şi aplică greşit profeţia Vechiului Testament interpretând-o într-o manieră fantezistă ,,noi nu ar trebui să ne îngăduim niciodată să folosim argumente care nu sunt cu totul sănătoase… Ar trebui să prezentăm argumente temeinice, care nu numai că îi vor aduce la tăcere pe adversarii noştri, ci vor purta şi cea mai îndeaproape şi mai critică cercetare” (5T 708). Cu privire la falsa redeşteptare religioasă, Inspiraţia ne-a oferit o bogăţie de informaţii, iar atunci când ne ocupăm de acest important subiect, ne putem baza pe diversele pasaje ale Scripturii care prevestesc cu claritate o astfel de mişcare. În aceasta, ca şi în tot studiul şi în toată interpretarea Scripturii, în special a soliilor profeţilor Vechiului Testament, ar fi bine să aderăm îndeaproape la principiile expuse la p. 25-38.