2:3 Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui. Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului.
Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice. Aici, ca şi în afirmaţia din v. 2 cu privire la ,,toate neamurile” care vor curge cu grămada la Ierusalim, profeţii Vechiului Testament prezintă în mod repetat – uneori în cuvinte identice – ceea ce ,,mulţi oameni se vor duce să spună”. Recunoscând evidenta superioritate a lui Israel ca naţiune (Deuteronom 4,6.7; 28,10; Isaia 61,9.10; 62,1.2; Ieremia 33,9; Maleahi 3,12) şi admiţând că părinţii lor ,,n-au moştenit decât minciună” (Ieremia 16,19), naţiunile păgâne vor zice unele către altele: ,,Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul” (Zaharia 8,21.22) şi lui Israel: ,,Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (Zaharia 8,23). Această făgăduinţă de strângere a neamurilor pentru a se închina adevăratului Dumnezeu nu s-a împlinit niciodată faţă de Israelul literal, datorită eşecului lor de a îndeplini condiţiile cerute, dar va fi împlinită, în mod spiritual, faţă de poporul lui Dumnezeu din generaţia aceasta (vezi p. 32, 35)
Veniţi, să ne suim. Dacă Israel ar fi fost credincios faţă de Dumnezeu, cuvintele acestea ar fi fost pe buzele neamurilor atunci când alte naţiuni ar fi realizat oportunitatea de a-L onora pe adevăratul Dumnezeu. Comparaţi cuvintele din Zaharia 8,21.23: ,,Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul… Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi”.
Muntele Domnului. Acelaşi ca ,,muntele Casei Domnului” din v. 2. Propunerea aceasta este un alt fel de a spune: ,,Să mergem la Ierusalim”. Sulul 1QIsa (vezi Vol. I, p. 31; Vol. IV, p. 86-88) omite ,,la muntele Domnului”.
Casa. Adică, Templul din Ierusalim (vezi comentariul la v. 2).
Dumnezeul lui Iacov. Echivalent cu ,,Dumnezeul lui Israel”. Israel era numele de legământ al lui Iacov (vezi comentariul la Geneza 32,28). Faptul că neamurile nu spun doar ,,Să mergem la Ierusalim”, ci ,,Să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov” arată o adevărată înţelegere a faptului că măreţia lui Israel se datorează conlucrării poporului cu planul divin şi că ei se închină adevăratului Dumnezeu.
Să ne înveţe căile Lui. În cap. 55,5 Isaia vorbeşte despre neamuri grăbindu-se spre Ierusalim ,,pentru Domnul Dumnezeul tău”. Când ei ,,se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului” (cap. 56,6-8), Templul urma să devină în mod literal ,,o casă de rugăciune pentru toate popoarele”. Vezi p. 28-30.
Să umblăm pe cărările Lui. Din toate naţiunile urmau să vină oameni pentru a-şi uni interesele cu acelea ale lui Israel, zicând: ,,Vrem să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (Zaharia 8,23). În cele din urmă chiar ceea ce va mai rămâne din toate popoarele de pe pământ vor fi ,,pentru Dumnezeul nostru” (cap. 9,7) şi toate naţiunile ,,se vor sui în fiecare an să se închine înainte Împăratului, Domnul oştirilor” (cap. 14,16). Starea aceasta de lucruri urma să fie instaurată după ce ,,toate neamurile venite împotriva Ierusalimului” (v. 16) vor fi suferit pedeapsa divină (v. 12, 13, 19), iar ,,Domnul va fi împărat peste tot pământul” (v. 9). Vezi Ezechiel 38,8.16.18.20-23; 39,1-3; Zaharia 12,2.3.8.9; 14,1-3.
Din Sion. Ierusalimul urma să se înfăţişeze ,,în slava prosperităţii, împărăteasa tuturor împărăţiilor” şi să fie ,,întemeiat ca marea metropolă a pământului” (DA 577). Atât Templul (PK 46) cât şi cetatea ,,ar fi rămas veşnic în picioare” (GC 19). Naţiunile pământului i-ar fi onorat pe iudei şi i-ar fi recunoscut ca administratori şi interpreţi ai legii divine pentru toţi oamenii (Deuteronom 4,7-8; Romani 3,1.2). Principiile descoperite prin Israel ar fi devenit ,,mijloacele de refacere a chipului moral al lui Dumnezeu în om”(COL 286). Iar ,,pe măsură ce numărul Israeliţilor ar fi crescut, ei urmau să-şi întindă hotarele, până când împărăţia lor avea să cuprindă lumea” (COL 290).