2:12 Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat:
Ziua Domnului. ,,Ziua Domnului” este ziua mâniei Domnului asupra popoarelor şi lumii. Când
o naţiune merge atât de departe în nelegiuire încât soarta ei este pecetluită, iar judecata finală pronunţată împotriva ei de Domnul, aceasta este ,,ziua Domnului” pentru poporul respectiv. Aceste zile ale Domnului localizate, individuale pentru Israel (Amos 5,18), Iuda şi Ierusalim (Plângeri 2,22; Ezechiel 13,5; Ţefania 1,7.14.18; 2,2.3; Zaharia 14,1), Babilon (Isaia 13,6.9), Egipt (Ieremia 46,10; Ezechiel 30,3) şi Edom şi păgâni în general (Obadia 13) au fost tipuri ale zilei mai mari a judecăţii Domnului care urmează să vină asupra întregii lumi (1Tesaloniceni 5,2; 2Petru 3,10). Vezi şi Isaia 34,8; Ioel 1,15; 2,1; 3,14; Zaharia 14,1; Maleahi 4,5. Profeţiile despre o ,,zi a Domnului” locală sunt adesea sugestive şi cu privire la o ,,zi a Domnului” universală la sfârşitul lumii. În mod similar, Isus a contopit prezicerile cu privire la căderea Ierusalimului cu acelea despre a doua venire a Lui.
Mândru şi trufaş. ,,Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înainte căderii” (Proverbe 16,18). Mândria i-a întors pe oameni împotriva lui Dumnezeu şi i-a împins să-şi asuprească semenii. Mândria îi împinge pe oameni să se ridice împotriva lui Dumnezeu forţându-L să le devină vrăjmaş. Prin urmare, puterea cerului se desfăşura împotriva lor. Pieirea lor, împreună cu toate lucrările lor este doar o chestiune de timp. Isaia a văzut pretinsul popor al lui Dumnezeu lăudându-se şi slăvindu-se cu propriile realizări; totodată l-a văzut şi smerit în ţărână înaintea Creatorului în ziua cea mare a Domnului.