18:2 Tu, care trimiţi soli pe mare, în corăbii de papură care plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul acela tare şi puternic, la poporul acela înfricoşat de la începutul lui, neam puternic care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de râuri.
Care trimiteţi soli. Solii aceştia pare să fi fost trimişi să invite pe Iuda să se unească cu egiptenii într-o alianţă împotriva Asiriei.
Pe mare. Termenul pentru ,,mare” se consideră că aici se referă la Nil. Fluvii mari ca Nilul şi Eufratul pare să fi fost numite în felul acesta (vezi Isaia 19,5; 21,1; Naum 3,8), aşa cum sunt numite şi în araba modernă. Pe Nil se foloseau bărci făcute din papură împletită şi prinsă la un loc prin funii.
Duceţi-vă, soli iuţi. Ebraica restului v. 2 este nesigură, şi multe sugestii diferite au fost făcute cu privire la felul cum ar trebui tradusă. Totuşi, Isaia pare să sfătuiască Etiopia sau Egiptul, că trimiţând ambasadori la Iuda îi trimitea la un popor împrăştiat şi lovit ca urmare a războiului. Invaziile asiriene au devastat ţara, copleşind-o ca un potop (vezi cap. 8,7.8) şi lăsând-o jefuită şi călcată în picioare. Egiptenii nu vor câştiga nimic din alianţa propusă cu Iuda, şi, din cauza aceasta, Egiptul nu va putea nici să ajute pe Iuda.