16:3 Şi vor zice: Sfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua în amiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!
Sfătuieşte [KJV: ,,Ia sfat”]. Unii consideră că aceste cuvinte sunt adresate Sionului de către moabiţi, care fuseseră constrânşi să-şi părăsească ţara; alţii, că este un sfat dat de profet poporului smerit al Moabului. Ultima variantă este mai probabilă. Aducând pedeapsa asupra Moabului, Domnul îi sfătuieşte acum pe locuitorii cuprinşi de spaimă ai acestuia cu privire la calea care trebuie urmată. De aici înainte ei trebuie să se poarte cu dreptate şi să dea dovadă de milă faţă de vecinii lor. În ziua nenorocirii lui Iuda, poporul Moabului se bucurase de necazul care se abătuse asupra poporului lui Dumnezeu (vezi Ieremia 48,27; Ţefania 2,8). Acum Domnul îi îndeamnă să arate bunătate faţă de Iuda şi să nu tragă foloase de pe urma exilaţilor constrânşi să caute refugiu în Moab. Ca şi umbrele nopţii, ei trebuie să-i ascundă pe refugiaţi şi să nu-i trădeze urmăritorilor.