14:1 Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel, şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei, şi se vor uni cu casa lui Iacov.
Milă de Iacov. Capitolul acesta este o continuare a profeţiei din cap. 13 cu privire la căderea Babilonului (cap. 13,1; comp. cap. 14,28). Solia i-a fost dată lui Isaia în anul 716/715 (vezi v. 28; Vol. II, p. 77). Căderea Babilonului sub mezi şi perşi urma să aibă ca rezultat eliberarea şi restaurarea poporului Israel pe care babilonienii îl luaseră captiv. La scurt timp după cucerirea Babilonului, Cir a emis memorabilul său decret care îi autoriza pe iudei să se întoarcă în patria lor şi să rezidească Templul (2Cronici 96,22.23; Ezra 1,1-3).
Străinii. Adică, neamurile. Isaia introduce aici una dintre temele lui favorite – marea adunare a oamenilor din toate naţiunile pentru închinarea şi slujirea adevăratului Dumnezeu (vezi p. 28). El revine iarăşi şi iarăşi la subiectul acesta (capitolele 44,5; 54,2.3; 55,5; 56,4-8; 60,1-5; etc.). Profeţia aceasta s-a împlinit parţial în timpul Vechiului Testament (vezi p. 29), şi mai deplin cu prilejul marii adunări a neamurilor în vremurile apostolice (Faptele Apostolilor 10,1.2.48; 11,18; 13,46-48; etc.). Ea se împlineşte şi astăzi când oameni din toate naţiunile ajung la cunoştinţa mântuitoare a Evangheliei.