13:9 Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu, şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.
Ziua Domnului. Vezi comentariul la v. 6.
Preface tot pământul în pustiu. Păcatul nu duce la viaţă şi prosperitate, ci la pustiire, ruină şi moarte. Păcatul a pustiit naţiuni cândva prospere, ca Asiria şi Babilonul, şi a nimicit multe dintre cele mai mari cetăţi ale pământului, iar în cele din urmă va pustii întregul pământ. Această profeţie, la început o descriere a Babilonului literal, este aplicată de către scriitori ai Noului Testament la pustiirea Babilonului mistic la a doua venire a lui Hristos (vezi comentariul la v. 4).
Va nimici pe toţi păcătoşii. Nimicirea păcătosului nu este, aşa cum gândesc unii, un act arbitrar al lui Dumnezeu. Dumnezeu îi iubeşte pe păcătoşi şi caută să-i mântuiască (Ezechiel 18,23.31.32; 2Petru 3,9). Dar ceea ce în cele din urmă îi nimiceşte pe păcătoşi este păcatul. Oamenii care umblă pe căile nelegiuirii, în cele din urmă ajung atât de stricaţi, atât de cruzi, atât de lipsiţi de raţiune, încât măsurile pe care ei le iau ca să nimicească pe cei din jurul lor, cuprind totul într-o soartă comună. ,,Dacă varsă cineva sângele omului şi sângele lui să fie vărsat de om”. (Geneza 9,6). ,,Toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26,52; comp. Apocalips 13,10). Istoria a dovedit că afirmaţiile acestea sunt adevărate. Babilonul a scos sabia şi a pierit de ea. Lucrul acesta a fost adevărat şi cu privire la hitiţi, Asiria, Grecia şi Roma. Într-o zi, principiul acesta va sigila soarta lumii păcătoase.