13:20 El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo, şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo,
Nu va mai fi locuit. Când Babilonul a fost în cele din urmă distrus, el a devenit o cetate uitată. La un secol după Isaia, Ieremia a rostit o prezicere asemănătoare (Ieremia 51,37). Arabul. Termenul ,,arab” este folosit ca o denumire generală a triburilor nomade de beduini care peregrinau încoace şi încolo în răsăritul pustiu al Palestinei.
Întinde cortul. De la nimicirea Babilonului în vremurile antice (vezi comentariul la v. 19) locul nu a mai fost ocupat de oameni. Vizitatorii din generaţiile trecute raportau uneori că beduinii din împrejurimi evitau ruinele dintr-o groază superstiţioasă faţă de locul acela. Lucrul acesta s-ar putea să fi fost adevărat în trecut, dar motivul pe care beduinii îl dau astăzi este pur şi simplu că vechile ruine nu oferă un loc corespunzător pentru locuinţe omeneşti. Ca şi în mileniile trecute, ,,arabul nu-şi întinde cortul acolo”.
Cu toate acestea, o colonie de beduini pe locul vechiului Babilon nu ar dezminţi prezicerea lui Isaia. Profetul nu era atât de mult preocupat de zidurile lui de necucerit şi de palatele lui măreţe, cât de religia lui păgână, cultura lui păgână, şi de puterea lui militară. Descrierea vie pe care i-o face cetăţii ca o ruină părăsită declară accentuat că mândrul imperiu al vremurilor sale urma să dispară de pe pământ. Secolele dau mărturie despre acurateţea prezicerii lui Isaia, căci nimic nu a mai rămas din acea civilizaţie antică decât ruinele sale. Vezi şi comentariul la Ezechiel 26,14.