12:3 Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii,
Izvoarele mântuirii. Pe când israeliţii se aflau în pustie, Dumnezeu i-a adăpat la izvoarele de la stânca lovită (Exod 17,6; Numeri 20,8-11). Minunea aceasta a fost mai târziu sărbătorită printr-o ceremonie impresionantă în Templu, cu prilejul Sărbătorii Corturilor (vezi DA 449). Apa luată din Izvorul Siloe (vezi comentariul la Isaia 8,6) era dusă la Templu într-un vas de aur şi turnată la altarul arderilor de tot. Când preoţii se duceau la izvor, însoţiţi de un cor de leviţi, mulţi credincioşi îi urmau acolo pentru a bea din apa vie care curgea din izvorul de lângă dealul Templului. Isus a făcut aluzie la ceremonia aceasta în Ioan 7,37 când, în ziua de pe urmă a sărbătorii, a invitat poporul să vină la El şi să bea. Hristos este izvorul din care curge apa care va aduce viaţă şi vindecare naţiunilor (Ezechiel 47,1; Ioel 3,18; Zaharia 14,8; vezi DA 37).