10:15 Se făleşte oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândreşte ferestrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!
Se făleşte oare securea? Asiria era un instrument în mâinile Domnului, dar se fălea ca şi cum ar fi fost mai puternică decât Dumnezeu. Puţin ştiau regii Asiriei despre Iehova, care şedea pe tronul universului şi dirija treburile lumii, încoronând şi detronând pe cine voia (vezi Daniel 5,19). Nici un monarh pământesc nu poate face ceva fără permisiunea lui Dumnezeu, şi nici o naţiune nu poate continua să existe contrar voinţei divine. Ca toate celelalte naţiuni ale pământului, Asiria nu era decât ca ,,o picătură de apă din vadră” şi ca ,,praful de pe o cumpănă” înaintea puterii lui Dumnezeu (Isaia 40,15). Asiria trebuia să înveţe că mâna lui Dumnezeu stă ,,întinsă peste toate neamurile”, şi că mâna Lui nu poate fi abătută de către om (cap. 14,26.27).
Ar mişca. Literal: ,,se măreşte pe sine”.
Cel ce o ridică. Adică, Dumnezeu.