10:13 căci el a zis: Prin puterea mâini mele am făcut aceste lucruri, şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor, şi le-am jefuit vistieriile, şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie;
Prin puterea mâinii mele. Compară cu Daniel 4,30. Analiza politicii asiriene aşa cum este înfăţişată în Isaia 10,13, îndreptăţeşte judecata lui Dumnezeu împotriva acelei naţiuni. La prima vedere ar putea să pară că Domnul a fost nedrept folosind Asiria pentru îndeplinirea unei sarcini şi apoi pedepsind-o pentru că făcuse ceea ce El dorea ca să facă (vezi comentariul la Exod 4,21; 9,16). Aşa că motivul este arătat clar aici. Asiria se are în vedere pe sine şi nu pe Dumnezeu (vezi comentariul la Isaia 10,7). Ea este preocupată numai de jaf şi cucerire. Umilind Ierusalimul ea se va privi pe sine şi zeii săi ca fiind mai presus de Ierusalim şi Dumnezeul acestuia.
Ceea ce ea nu ştie este că, îndeplinindu-şi propriile intenţii, ea este folosită de Iehova pentru împlinirea planurilor Sale, şi că ea nu ar fi în stare să facă nimic contra lui Iuda sau contra oricărei naţiuni decât cu încuviinţarea lui Dumnezeu. Asiria avea nevoie să înţeleagă că există un Dumnezeu în cer, care este interesat de ce este bine şi ce este rău, un Dumnezeu care Se va îngriji ca toţi vinovaţii să primească ceea ce li se cuvine de drept, chiar şi aceia care pe dinafară pretind că I se închină. Asiria se făcea vinovată înaintea lui Dumnezeu pentru subjugarea nemiloasă a diferitelor ţări ale Răsăritului. Nelegiuirile ei contra omului şi contra lui Dumnezeu, lăudăroşenia ei îngâmfată, aroganţa şi perversitatea ei, chemau judecata, iar din aceste motive Domnul urma să o pedepsească. Pentru o tratare a principiilor după care Se conduce Dumnezeu în tratarea popoarelor, vezi Ed 173-184; vezi comentariul la Daniel 4,17.
Hotarele popoarelor. Scopul Asiriei era să elimine aceste hotare şi să împiedice eventualele revolte viitoare printr-o politică de deportare în masă a popoarelor. Conform acestei politici iniţiate de Asiria, poporul lui Israel a fost dus în diverse locuri din Mesopotamia şi Media (2Regi 17,6), iar oameni din Babilon, Elam şi alte naţiuni îndepărtate au fost aduşi în cetăţile Samariei (2Regi 17,24; Ezra 4,9.10).
Le-am jefuit vistieriile. Vezi comentariul la v. 14. Asiria se mândrea cu jefuirile şi cruzimile ei. Inscripţiile regale asiriene se fălesc cu prada luată şi cu sângele vărsat. Ele enumără în detaliu cantitatea de argint şi de aur, de vite şi bunuri luate, numărul trupurilor trase în ţeapă, al movilelor de cadavre lăsate în afara zidurilor cetăţii, precum şi al râurilor de sânge care s-au revărsat peste dealuri şi câmpii. Dumnezeu cunoştea toată această lăudăroşenie, iar aici arată motivele pentru care era necesar ca Asiria să fie trasă la socoteală.
Ca un viteaz. Literal, ,,ca un despot”, ,,ca un tiran”. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus de asemenea cu ,,taur” sau ,,tauri” (Psalmi 50,13; Isaia 34,7), atributul de putere fiind luat pentru a desemna un animal de o tărie excepţională. Asiria se fălea fără încetare cu puterea şi priceperea ei de a subjuga şi smeri alte popoare puternice ale lumii.