Printable ModeIsaia, 10
|
10:1 Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite, şi de cei ce scriu porunci nedrepte, Hotărâri nelegiuite. Răul denunţat aici este unul de care se făcea vinovat atât Israel, cât şi Iuda. Este răul deja denunţat la Iuda în capitolele 1,23 şi 5,23. Capul de acuzare era nedreptatea faţă de săraci şi nevoiaşi, faţă de văduve şi orfani, faţă de nenorociţi şi asupriţi. Oamenii erau preocupaţi numai de ei şi propriile interese. Slăbiciunea vremii era egoismul şi lăcomia, un rău care rodea chiar inima naţiunii. 10:2 ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jefuiască pe orfani! Verset ce nu a fost comentat. 10:3 Ce veţi face voi în ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia? Ziua pedepsei. În loc de a rosti judecata împotriva asupritorilor săracilor, prin întrebarea aceasta, Domnul îi invită pe ei înşişi să-şi dea verdictul. Aceşti judecători nedrepţi cunoşteau suficient despre dreptate şi echitate pentru a şti că erau vinovaţi şi că în ziua pedepsei divine nu va fi scăpare pentru ei. Isaia arătase mai înainte cum în Ziua Domnului nelegiuiţii vor alerga la stânci şi în peşteri pentru a se ascunde de slava lui Dumnezeu ,,când Se va scula să îngrozească [să zguduie] pământul” (cap. 2,19). 10:4 Unii vor fi îngenuncheaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui tot întinsă este. Prinşi în război. Ebraica primei părţi a v. 4 nu este clară. Totuşi, ideea este că judecătorii nedrepţi din versetele 1-3, în ziua pedepsei divine, se vor afla printre prinşii de război, ghemuindu-se plini de groază împreună cu aceştia înaintea Judecătorului universului, şi că ei vor avea parte de aceeaşi soartă – se vor număra printre cei morţi. 10:5 Vai de Asirian zice Domnul nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! Nuiaua mâniei Mele. După enumerarea fărădelegilor pentru care urmează să fie judecat pretinsul Său popor, Domnul prezintă acum mijloacele prin care va executa judecata faţă de ei. Dumnezeu a dat sentinţa, iar Asiria va fi mijlocul executării acesteia. Vezi cap. 7,20, unde Asiria este comparată cu un bici luat cu chirie. 10:6 I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prade şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe. Neam nelegiuit. Adică Iuda, deoarece la data aceasta Samaria fusese nimicită (v. 11). Să-l prădeze şi să-l jefuiască. Vezi numele fiului lui Isaia Maher-Şalal-Haş-Baz (cap. 8,3), care înseamnă ,,grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii”. Domnul însărcinase Asiria să execute judecata faţă de Israel şi Damasc (cap. 8,4), ca şi faţă de Iuda. 10:7 Dar el nu judecă aşa, şi nu acesta este gândul inimii lui; ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. El nu judecă aşa. Aceasta este o interesantă descoperire a modului în care lucrează Domnul cu naţiunile. Când a fost nevoie să se execute sentinţa rostită împotriva anumitor puteri, Domnul a folosit Asiria ca nuia a Lui pentru pedepsire. Cu toate acestea, Asiria habar nu avea că era folosită ca o unealtă în mâinile Domnului. Din punctul de vedere al conducătorilor asirieni politica lor era determinată doar de propriile lor interese egoiste. Cu alte cuvinte, nu Duhul Domnului era cel care influenţase Asiria să meargă împotriva lui Israel şi Iuda, ci spiritul celui rău. Atunci, cum se poate spune că Asiria era o unealtă în mâna Domnului? Mâna protectoare a lui Dumnezeu a fost retrasă de la puterea împotriva căreia fusese decretată judecata, iar Asiriei i s-a îngăduit să-şi îndeplinească voinţa rea şi egoistă. Astfel Îşi îndeplineşte Dumnezeu voinţa suverană într-o lume care este răzvrătită împotriva Lui. Planurile oamenilor şi demonilor sunt controlate pentru îndeplinirea planurilor lui Dumnezeu (vezi comentariul la 2Cronici 18,18; 22,8; Daniel 4,17). 10:8 Căci el zice: Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi? Voivozii mei. Asirienii se făleau că nobilii Asiriei puteau fi asemănaţi în putere şi slavă cu împăraţii altor naţiuni. Atât de mare era puterea lor şi atât de glorioasă maiestatea lor, încât monarhii naţiunilor învecinate erau neînsemnaţi în faţa lor. Cârmuitorii Asiriei găseau o mare delectare în a se lăuda cu liste lungi ale regilor vasali care le plăteau tribut şi le erau loiali. 10:9 Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului? Calno la fel ca şi cu Carchemişul. Calno (Calneh), asirianul Kullani, era o cetate cucerită de către Asiria în 738. Regele Pisiris al Carchemişului i-a plătit tribut lui Tiglat-pileser la Arpad în 743. Carchemişul se afla la cotitura Eufratului, la aproximativ 382 mile (circa 615 km) spre nord – nordvest de Ierusalim, iar Kullani la vreo 47 de mile (circa 75 km) la sud-vest de Carchemiş. Hamatul ca şi cu Arpadul. Nouăsprezece regiuni ale Hamatului au fost aduse sub puterea asiriană în 743 sau la scurt timp după aceea. Arpadul a jucat un rol principal în campaniile asiriene din 743, 742, 741 şi 740. Arpadul era la câteva mile de Kullani, iar Hamatul, pe Orontes, era la circa 190 km nord de Damasc. Damascul era la 100 de mile (circa 160 km) nord-est de Samaria. Samariei la fel ca Damascului. Campaniile lui Tiglat-pileser din 733 şi 732 au fost contra Damascului, iar în 727 a mai avut loc încă o campanie contra acelei cetăţi. Samaria a fost asediată de Salmanasar V şi cucerită în 723/722 (vezi Vol. II, p. 85, 160), iar apoi cetăţenii ei au fost duşi prizonieri în Asiria. Cele mai multe părţi nordice şi răsăritene ale regatului lui Israel fuseseră deja supuse de către Tiglat-pileser în 732, cu câţiva ani înainte ca însăşi Samaria să fie determinată să se plece înaintea puterii asiriene. 10:10 După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim şi în Samaria), Împărăţiile. Asiria avusese succes în politica faţă de cetăţile importante numite în v. 9. Zeii lor fuseseră neputincioşi pentru a-i proteja de forţa asiriană. Asiria îşi privea zeii ei ca fiind supremi peste toţi ceilalţi, şi considera că extinsele ei cuceriri confirmau acest lucru. Pentru regele asirian, ca şi pentru toate popoarele din vechime, mărimea unui zeu era măsurată după puterea naţiunii care i se închina. ,,Zeii” Ierusalimului şi Samariei erau astfel consideraţi inferiori faţă de aceia ai multora dintre naţiunile deja cucerite de Asiria. 10:11 cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui? Samariei şi idolilor ei. Asirienii considerau zeii altor naţiuni ca fiind asemănători cu proprii lor zei. Pentru ei, Dumnezeul Ierusalimului nu era în mod fundamental deosebit de zeii oricărei alte cetăţi. După cum zeii Samariei nu fuseseră în stare să o salveze, tot aşa şi Dumnezeul Ierusalimului nu va fi în stare să-l scape de puterea asiriană. 10:12 Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi zice Domnul pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate, şi pentru trufia privirilor lui semeţe, Toată lucrarea Lui. Dumnezeu avea o sarcină de îndeplinit: aceea de a aduce judecata asupra Sionului şi a Ierusalimului. Asiria avea să fie unealta folosită de Dumnezeu pentru a îndeplini acea sarcină. Dar, o dată lucrarea îndeplinită, Domnul urma la rândul Lui să pedepsească Asiria pentru mândria şi aroganţa ei. Voi pedepsi. Literal: ,,voi chema la socoteală”. Notaţi schimbarea de la persoana a treia în prima parte a versetului, la persoana întâi aici, probabil pentru accentuare. 10:13 căci el a zis: Prin puterea mâini mele am făcut aceste lucruri, şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor, şi le-am jefuit vistieriile, şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie; Prin puterea mâinii mele. Compară cu Daniel 4,30. Analiza politicii asiriene aşa cum este înfăţişată în Isaia 10,13, îndreptăţeşte judecata lui Dumnezeu împotriva acelei naţiuni. La prima vedere ar putea să pară că Domnul a fost nedrept folosind Asiria pentru îndeplinirea unei sarcini şi apoi pedepsind-o pentru că făcuse ceea ce El dorea ca să facă (vezi comentariul la Exod 4,21; 9,16). Aşa că motivul este arătat clar aici. Asiria se are în vedere pe sine şi nu pe Dumnezeu (vezi comentariul la Isaia 10,7). Ea este preocupată numai de jaf şi cucerire. Umilind Ierusalimul ea se va privi pe sine şi zeii săi ca fiind mai presus de Ierusalim şi Dumnezeul acestuia. Ceea ce ea nu ştie este că, îndeplinindu-şi propriile intenţii, ea este folosită de Iehova pentru împlinirea planurilor Sale, şi că ea nu ar fi în stare să facă nimic contra lui Iuda sau contra oricărei naţiuni decât cu încuviinţarea lui Dumnezeu. Asiria avea nevoie să înţeleagă că există un Dumnezeu în cer, care este interesat de ce este bine şi ce este rău, un Dumnezeu care Se va îngriji ca toţi vinovaţii să primească ceea ce li se cuvine de drept, chiar şi aceia care pe dinafară pretind că I se închină. Asiria se făcea vinovată înaintea lui Dumnezeu pentru subjugarea nemiloasă a diferitelor ţări ale Răsăritului. Nelegiuirile ei contra omului şi contra lui Dumnezeu, lăudăroşenia ei îngâmfată, aroganţa şi perversitatea ei, chemau judecata, iar din aceste motive Domnul urma să o pedepsească. Pentru o tratare a principiilor după care Se conduce Dumnezeu în tratarea popoarelor, vezi Ed 173-184; vezi comentariul la Daniel 4,17. Hotarele popoarelor. Scopul Asiriei era să elimine aceste hotare şi să împiedice eventualele revolte viitoare printr-o politică de deportare în masă a popoarelor. Conform acestei politici iniţiate de Asiria, poporul lui Israel a fost dus în diverse locuri din Mesopotamia şi Media (2Regi 17,6), iar oameni din Babilon, Elam şi alte naţiuni îndepărtate au fost aduşi în cetăţile Samariei (2Regi 17,24; Ezra 4,9.10). Le-am jefuit vistieriile. Vezi comentariul la v. 14. Asiria se mândrea cu jefuirile şi cruzimile ei. Inscripţiile regale asiriene se fălesc cu prada luată şi cu sângele vărsat. Ele enumără în detaliu cantitatea de argint şi de aur, de vite şi bunuri luate, numărul trupurilor trase în ţeapă, al movilelor de cadavre lăsate în afara zidurilor cetăţii, precum şi al râurilor de sânge care s-au revărsat peste dealuri şi câmpii. Dumnezeu cunoştea toată această lăudăroşenie, iar aici arată motivele pentru care era necesar ca Asiria să fie trasă la socoteală. Ca un viteaz. Literal, ,,ca un despot”, ,,ca un tiran”. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus de asemenea cu ,,taur” sau ,,tauri” (Psalmi 50,13; Isaia 34,7), atributul de putere fiind luat pentru a desemna un animal de o tărie excepţională. Asiria se fălea fără încetare cu puterea şi priceperea ei de a subjuga şi smeri alte popoare puternice ale lumii. 10:14 am pus mâna pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: nici unul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul, ca să ciripească. Cum se strâng nişte ouă. Vezi comentariul la v. 13. Comorile şi averile popoarelor erau privite de Asiria doar ca o pradă de luat. În cuvinte foarte asemănătoare cu limbajul acestui text, regii asirieni se făleau că au pus mâna pe comorile popoarelor de aproape şi de departe şi ducândule cu ei. De pildă, vestita bibliotecă a lui Asurbanipal conţinea în mare parte rapoarte şi obiecte luate în cursul cuceririlor asiriene. Nimeni n-a mişcat. Pe unde trecuseră oştirile asiriene, nu a rămas decât moarte şi pustiire. Regii asirieni descriu ţinuturi frumoase lăsate de ei fără nici un locuitor şi golite şi pustiite cu totul. Isaia ne-a oferit o imagine vie şi precisă a lăudăroşeniei făloase ale acestor regi asirieni. 10:15 Se făleşte oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândreşte ferestrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn! Se făleşte oare securea? Asiria era un instrument în mâinile Domnului, dar se fălea ca şi cum ar fi fost mai puternică decât Dumnezeu. Puţin ştiau regii Asiriei despre Iehova, care şedea pe tronul universului şi dirija treburile lumii, încoronând şi detronând pe cine voia (vezi Daniel 5,19). Nici un monarh pământesc nu poate face ceva fără permisiunea lui Dumnezeu, şi nici o naţiune nu poate continua să existe contrar voinţei divine. Ca toate celelalte naţiuni ale pământului, Asiria nu era decât ca ,,o picătură de apă din vadră” şi ca ,,praful de pe o cumpănă” înaintea puterii lui Dumnezeu (Isaia 40,15). Asiria trebuia să înveţe că mâna lui Dumnezeu stă ,,întinsă peste toate neamurile”, şi că mâna Lui nu poate fi abătută de către om (cap. 14,26.27). Ar mişca. Literal: ,,se măreşte pe sine”. Cel ce o ridică. Adică, Dumnezeu. 10:16 De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici; şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. Cei voinici [KJV: ,,graşi”]. Cu privire la folosirea cuvântului tradus ,,graşi”, vezi comentariul la Geneza 49,20; Ezechiel 34,16-18. În Judecători 3,29 cuvântul este tradus ,,voinic” [,,puternic” – KJV]. Evident că ,,aleşii” menţionaţi aici, adică războinicii, nu erau toţi ,,graşi” în sensul literal al cuvântului, ci mai degrabă bine făcuţi şi viguroşi. Aici cei ,,graşi” sunt cârmuitorii trupeşi ai Asiriei şi, poate, şi oştirea asiriană. Dumnezeu va pune mâna Sa pe ei şi-i va lăsa ofiliţi şi supţi. Cu alte cuvinte, puterea asiriană va dispărea. Foc. Dumnezeu va da foc palatelor lor glorioase şi va face din ele un morman de ruine fumegânde (vezi Amos 1,4). La un secol după ce Isaia a rostit declaraţia aceasta, Imperiul Asirian zăcea în ruine. Ninive era o masă de cenuşă, iar Aşur, Calah şi Dur Şarrukin erau în curs de a fi acoperite de nisipurile deşertului. 10:17 Lumina lui Israel se va preface în foc, şi Sfântul lui într-o flacără, care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într-o zi. Lumina lui Israel. Pentru păcat şi păcătos, slava dumnezeiască este un foc mistuitor (vezi Exod 24,17; Deuteronom 4,24; 9,3; Isaia 33,14; Evrei 12,29). Cel Sfânt, a cărui strălucire este slava şi bucuria celor mântuiţi, este o flacără care mistuie spinii şi mărăcinii. ,,Spinii” şi ,,mărăcinii” sunt figuri favorite ale lui Isaia pentru a descrie lucrarea distructivă a păcatului (vezi comentariul la Isaia 9,18). Ezechiel (cap. 2,6) de asemenea foloseşte această expresie figurată pentru nelegiuiţi, iar Pavel (Evrei 6,8) vorbeşte şi el de spini şi mărăcini ca fiind rodul blestemat al răului, care ,,sfârşeşte prin a i se pune foc”. Într-o zi. Cuvintele acestea arată către o distrugere grabnică şi bruscă ce va cădea asupra asirienilor. Isaia priveşte aici în viitor către scene precum nimicirea celor 185.000 de ostaşi ai lui Sanherib într-o singură noapte (cap. 37,36). 10:18 Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leşin. Strălucirea pădurii. Într-o zi această forţă asiriană fusese plină de putere şi slavă; în ziua următoare, dispăruse de pe pământ – ca o pădure întinsă şi frumoasă mistuită de flăcări. În Biblie oamenii răi şi popoarele rele sunt comparaţi cu copacii falnici care vor fi despuiaţi de mândria şi frumuseţea lor (Ezechiel 31,3-18; Daniel 4,10-26; comp. Isaia 30,27-33). Un bolnav [KJV: ,,Un stegar”]. Ebr. noses, o formă participială a verbului nasas, ,,a tremura”, şi însemnând aici literal, ,,un tremurător”. Unii sugerează sensul de ,,bolnav”. LXX traduce ,,cel ce fuge”, aşa cum face şi Vulgata. Asirienii sunt văzuţi înaintând din toate părţile, şi pare că nimic nu poate opri înaintarea lor. Profetul totuşi, prevede timpul când Asiria se va îmbolnăvi, ca să zicem aşa, şi va cădea. Ea va ,,tremura” şi va leşina. Această traducere a lui nasas este mai potrivită cu contextul versetelor 16-19, şi îndeosebi cu prima parte a v. 18. 10:19 Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul. Copacii. Adică, oamenii (vezi comentariul la v. 18). Se poate face referire aici la pierderea oştirii lui Sanherib în faţa porţilor Ierusalimului (cap. 37,36), întrucât Sanherib şi o altă parte a forţelor lui expediţionare a izbutit să se întoarcă în Asiria (Isaia 37,37; vezi comentariul la 2Regi 19,36). Dar, după ce ,,focul” (Isaia 10,16) a consumat ,,pădurea”, foarte puţini ,,copaci” au mai rămas – atât de puţini încât un copil putea să-i numere. 10:20 În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. Rămăşiţa lui Israel. După ce profetul aminteşte că un mic număr de asirieni va scăpa de judecata trimisă asupra lor, mintea lui este îndreptată către aceia din Israel care vor supravieţui invaziei asiriene. Lucrarea de nimicire este rareori deplină. Chiar în naţiunea nordică au rămas câţiva după ce asirienii îşi terminaseră lucrarea, iar în Iuda poporul din Ierusalim şi alţi câţiva au scăpat de prăpădul care a venit pe urma invaziei lui Sanherib. Ideea unei reîntoarceri sau supravieţuiri a unei rămăşiţe, sugerată de numele fiului lui Isaia Şear-Iaşub (cap. 7,3), este un lait-motiv al lui Isaia (cap. 10,21.22; 11,11.16; 46,3). Nu se vor mai sprijini. Ahaz îşi pusese încrederea în Asiria (2Regi 16,7-9; 2Cronici 28,16-21) mai degrabă decât în Dumnezeu. Aceasta, totuşi, nu făcuse din Asiria un prieten al lui Iuda şi nici al vreunei alte naţiuni; ea era preocupată numai de sine. Dumnezeu intenţiona ca după distrugerea îngrozitoare săvârşită de Sanherib în Iuda, ,,rămăşiţa” să-şi pună încrederea în El. El era Acela care le dăduse eliberare ca răspuns la rugăciunea înfocată a lui Ezechia (Isaia 37,14-36), şi în El trebuia să-şi pună acum încrederea rămăşiţa credincioasă. Până la urmă ei au recunoscut în Asiria un stăpân aspru mai degrabă decât un prieten şi ajutor. Încrederea în Dumnezeu a fost astfel demonstrată ca singura cale spre siguranţă şi victorie. 10:21 O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. O rămăşiţă… se va întoarce. Ebr. she’ar yashub. Isaia avea în minte pe fiul său Şear-Iaşub (vezi comentariul la cap. 7,3). Totuşi, învăţătura supremă transmisă de Isaia lui Israel era lecţia lui Emanuel: ,,Dumnezeu cu noi” (vezi comentariul la capitolele 7,14; 8,8). Când poporul şi-a pus încrederea în Domnul şi L-a avut pe Dumnezeu cu el, chiar cele mai mari puteri ale lumii n-au putut să-l biruiască. Dumnezeu a îngăduit aceste experienţe dificile asupra poporului Său pentru a-l aduce înapoi la El (vezi comentariul la cap. 10,13). 10:22 Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. Nisipul mării. Reîntoarcerea făgăduită a rămăşiţei era o solie de nădejde, dar şi una de nenorocire. Pentru aceia care au refuzat să se întoarcă la Domnul şi au continuat să meargă pe căile lor făţarnice şi lumeşti, solia ,,rămăşiţei” nu a adus nici o speranţă. Făgăduinţa de refacere şi mântuire era numai pentru ,,rămăşiţă”. Toţi ceilalţi vor fi pierduţi. Făcătorii de rele şi aceia care Îl cunosc pe Dumnezeu numai după nume nu vor găsi nici o cale de scăpare de judecăţile care se vor abate în curând asupra ţării. Chiar dacă numărul lui Israel ar fi ca nisipul mării (vezi Geneza 22,17; 32,12), numai cei credincioşi vor fi mântuiţi. Nimicirea este hotărâtă. Dumnezeu va îngădui ca nimicirea să mistuie ţara, însă rezultatul va fi un grad mai înalt de neprihănire. Deşi punitivă în ce-i priveşte pe făcătorii de rele, pedeapsa va fi în primul rând corectivă. Judecata asupra nelegiuiţilor nu poate fi înlăturată, dar o ,,rămăşiţă” se va ,,întoarce” la Domnul, iar El va realiza în ei lucrarea Lui de dreptate. Apostolul Pavel aplică acest verset la marea lucrare finală a Domnului pe pământ (Romani 9,27.28; comp. 2Petru 3,10-13). 10:23 Şi nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara. o va aduce la îndeplinire în toată ţara. Nimicirea. Literal, ,,o ardere” care va mistui totul (vezi cap. 28,22). 10:24 Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: Poporul Meu, care locuieşte în Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveşte cu nuiaua, şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii. Nu te teme. Aceasta este aplicaţia practică a învăţăturii din solia lui Isaia (vezi comentariul la cap. 7,4.7.9). Asirienii vor veni ca o ,,nuia” a judecăţii (vezi comentariul la cap. 10,5), dar nu vă temeţi de ei. Ei vor lovi, dar nu vor distruge. Rămâneţi credincioşi faţă de Dumnezeu, puneţi-vă încrederea în El, acceptaţi prezenţa Lui cu voi, şi veţi fi cruţaţi. Cu toate că mulţi vor fi pierduţi, o rămăşiţă va fi mântuită. Fă parte din rămăşiţă, şi ,,nu te teme”. Dumnezeu ne trimite astăzi o solie asemănătoare. Cum făceau Egiptenii. Faraon îşi exercitase toată mânia împotriva israeliţilor în Egipt, dar n-a putut să împiedice Exodul. Asirienii sunt şi ei puternici şi cruzi, dar o rămăşiţă va scăpa de sub loviturile lor. 10:25 Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va înceta, şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească. Mânia. Adică, mânia Domnului împotriva nelegiuiţilor, atât dintre cei care se pretind închinători ai Săi, cât şi dintre păgâni. Nelegiuiţii vor pieri şi atunci mânia Domnului va înceta. Din nou este prezisă distrugerea oştirilor asiriene (vezi comentariul la v. 19). 10:26 Domnul oştirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb; şi Îşi va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară în Egipt. Cum a lovit pe Madian [KJV: ,,Măcelărirea Madianului”]. În cap. 9,4 Isaia vorbise despre frângerea nuielei ,,asupritorului”, ,,ca în ziua lui Madian”. Acum el aseamănă iarăşi viitoarea nimicire a asirienilor cu lovitura dată madianiţilor şi căpeteniilor lor (Judecători 7,19-25). Toiagul. În Egipt, Faraon a mânuit un toiag de asuprire, dar Dumnezeu a mânuit un toiag de eliberare. Când toiagul Domnului s-a întins peste mare, oastea egiptenilor a pierit. După cum Domnul le pregătise o pedeapsă vrăşmaşilor poporului Său în vremurile din vechime, tot aşa Domnul urma să îi lovească din nou pe vrăjmaşii care au venit împotriva Sionului pe vremea lui Isaia. Şi ce a făcut atunci, El va face din nou astăzi. Triumful va fi al rămăşiţei credincioase, nu al nelegiuiţilor. 10:27 În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. De grăsime. Înţelesul acestei expresii nu este clar în contextul acesta. Versiunea KJV îl redă ca ,,ungere”. RSV reconstruieşte textul ebraic citind ,,El s-a ridicat din Rimon”. 10:28 El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalâcul la Micmaş. El vine asupra Aiatului. Aici începe o poezie care descrie apropierea unui invadator de la nord în imediata vecinătate a Ierusalimului, aducând groază în inimile locuitorilor. Nu este clar dacă ea era menită ca o profeţie a unei anumite invazii asiriene, sau numai ca o descriere poetică a valului invaziei străbătând ţinutul lui Iuda (vezi comentariul la cap. 8,7.8). Cu prilejul celei dintâi invazii a lui (în al XIV-lea an al lui Ezechia) Sanherib nu s-a apropiat de Ierusalim de la nord. Oştirile lui au atins ţărmul Mării Mediterane la Sidon, apoi au mers spre sud către Filistia, şi de acolo au înaintat pe uscat către cetăţile lui Iuda. La Lachiş, situat la sud-vest de Ierusalim, Ezechia i-a trimis pe solii lui făgăduind tribut (2Regi 18,14). Dar se pare că au fost două invazii ale lui Sanherib (vezi Vol. II, p. 64). Versurile de aici ale lui Isaia înfăţişează în mod izbitor groaza care îi va apuca pe locuitorii Ierusalimului pe măsură ce oştile vrăjmaşului se vor apropia din ce în ce mai mult de cetate, pustiind ţara în timpul acestui marş. Unii au considerat că aici găsim o descriere a unei înaintări reale către Ierusalim a unei oştiri asiriene, poate aceea a lui Sargon, al cărei raport s-a pierdut. Lucrul acesta este posibil, dar nu şi probabil. S-ar putea referi la apropierea acelei părţi a oştirii lui Sanherib trimisă împotriva Ierusalimului în timp ce cealaltă parte se îndrepta către Egipt. Scopul acestui poem este de a zugrăvi spaima locuitorilor Ierusalimului şi ai regiunii învecinate la apropierea unei forţe vrăşmaşe. Cetăţile numite nu se află toate pe o aceeaşi rută pe care ar urma-o o oştire care se apropie. Aiat este probabil la Ai sau aproape de el la 15,6 km nord de Ierusalim. Venind către sud la Migron şi Micmaş (11,4 km), nord-nord-est de Ierusalim, oştirea face un popas. Nu se ştie dacă drumul modern, care datează din vremurile romanilor, reprezintă direcţia urmată de şoseaua principală în vremurile mai vechi. Este posibil ca drumul vechi să fi fost mai aproape de oraşele amintite aici. 10:29 Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. Trecătoarea. De la Micmaş drumul duce în jos printr-o râpă adâncă şi urcă pe o coastă abruptă la Gheba, cam la 9,2 km de Ierusalim. Rama este cam la 2,6 km spre sud de Gheba, iar Ghibea, cetatea lui Saul, este cam la 3,4 km spre sud de Rama, pe drumul principal către Ierusalim. 10:30 Ridică-ţi glasul, fiica Galimului! Ia seama, Lais! Vai de tine, Anatot! Galimul. Galimul a fost identificat cu Khirbet Ka’kul, la 2 km sud-est de Ghibea lui Saul (1Samuel 25,44), iar Lais era nu prea departe, spre sud-est. Anatot, locul de unde era Ieremia, era la 3,2 km spre sud-est de Ghibea şi la 4 km nord-est de Ierusalim. 10:31 Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug. Madmena. Madmena şi Ghebim n-au fost identificate definitiv, dar se crede că au fost puţin mai la nord de Ierusalim. 10:32 Încă o zi de oprire la Nob, şi ameninţă cu mâna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului. Nob. Cetatea preotului Ahimelec şi locul unde era aşezat tabernacolul pe vremea lui Saul (1Samuel 21,1), posibil că era pe Muntele Scopus la nord-est de Ierusalim. Aici poemul îl lasă pe invadator scuturându-şi pumnul spre fiica Sionului, adică spre Ierusalim, o ţintă atât de apropiată, dar atât de intangibilă. Vezi cuvintele sfidătoare ale lui Rabşache stând chiar sub zidurile cetăţii, dar neînstare să intre (2Regi 18,19-35). 10:33 Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei mai mari sunt tăiaţi, cei mai înalţi sunt doborâţi. Dumnezeul oştirilor. Vezi Vol. I, p. 173. Isaia îşi înalţă acum privirile dinspre locuitorii cuprinşi de groază ai Ierusalimului spre Domnul oştirilor aşezat pe tronul universului, veghind asupra alor Săi. Asirianul se fălise că va tăia cedrii şi brazii Libanului (2Regi 19,23), dar Domnul arată acum lămurit că El va tăia ,,copacii” (vezi comentariul la Isaia 10,19) de statură înaltă şi că va da jos ,,crângul pădurii” (v. 34). Aceasta este o continuare a imaginii din versetele 18, 19. Omul propune, însă Dumnezeu dispune. Mândra şi făloasa Asiria plănuieşte să nimicească Iuda aşa cum a făcut şi cu alte naţiuni ale răsăritului, însă ea trebuie să înţeleagă faptul că este un Dumnezeu care cârmuieşte naţiunile lumii. Vezi 2Regi 19,20-34 pentru cuvintele încurajatoare ale lui Isaia adresate lui Ezechia în legătură cu felul în care Domnul Îşi va descoperi puterea contra oştirilor lui Sanherib şi va salva Ierusalimul. 10:34 Dă jos cu fierul crângul pădurii, şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic. Şi Libanul cade. Când puternicul Sanherib a venit împotriva lui Iuda, el ,,L-a batjocorit pe Domnul” cu lauda lui arogantă: ,,Cu mulţimea cărărilor mele, am suit vârful munţilor, coastele Libanului! Voi tăia cei mai înalţi cedri ai lui, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame” (2Regi 19,23). Cuvintele acestea pot fi înţelese atât literal cât şi figurat. Asirienii fără îndoială că plănuiau să taie cedrii frumoşi ai Libanului pentru propriul lor folos. Dar ei plănuiau şi să nimicească naţiunile simbolizate prin copaci falnici (vezi comentariul la Isaia 10,19). Israel fusese deja tăiat, iar Asiria plănuia ca Iuda să urmeze. Totuşi, Domnul lămureşte faptul că ceea ce se va realiza în privinţa aceasta va fi potrivit cu îndrumarea şi voia Lui, nu cu planul sau puterea omului. Israel căzuse numai pentru că Dumnezeu Îşi retrăsese mâna ocrotitoare. În cele din urmă şi Iuda va cădea, aşa cum Isaia însuşi prezisese (cap. 2,11-13). Totuşi, Domnul era Acela care va doborî copacul maiestuos al lui Iuda, nu Asiria, aşa cum intenţiona Sanherib. Isaia a prezis judecata mândrei şi puternicei Asiria, dar fără să uite că şi mândria lui Iuda va fi smerită, că acei ,,copaci” cândva frumoşi şi falnici vor fi doborâţi înaintea Domnului. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1, 2 PK 306 5 PK 291, 349 10, 11 PK 352 18 8T 41 20 PK 299 24-27 PK 350 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: