9:8 Efraim stă la pândă împotriva Dumnezeului meu, prorocului i se întind laţuri de păsări pe toate căile lui, îl vrăjmăşesc în Casa Dumnezeului său.
Stă la Pândă. Sau ,,Străjerul” [KJV]. Dacă considerăm că profetul şi omul spiritual (vezi comentariul la v. 7) sunt profeţii adevăraţi de care poporul râde şi îşi bate joc ca fiind nebuni şi fanatici, Osea afirmă aici că Dumnezeul său este Dumnezeul acestor străjeri. Iar indiferent de felul cum erau ei trataţi, ca străjeri ai lui Dumnezeu (vezi Ezechiel 3,16.21; 33,7-19), Domnul îi va ocroti.
Împotriva Dumnezeului meu. Sau ,,Cu Dumnezeul meu” [KJV]. Cuvântul ,,cu” de aici este semnificativ. Dacă profetul mincinos era cu poporul pentru a-i câştiga prin viclenie favoarea şi pentru a le scuza purtările păcătoase, adevăratul profet era totdeauna cu Domnul pentru a primi ajutorul şi îndrumarea Lui, cu El în comuniune, cu El pentru a împlini voinţa divină în faţa oricărei opoziţii. Într-un cuvânt era înaltul său privilegiu de a fi un membru al grupei selecte care sunt ,,împreună lucrători cu El” (2Corinteni 6,1). Prin schimbarea unei vocale a ortografiei tradiţionale (vezi Vol. I, p. 25-26) expresia aceasta ar putea fi tradusă: ,,poporul Dumnezeului meu”.
Laţuri de păsări. O imagine care se referă la lucrarea profetului mincinos care prin înşelăciunea lui prinde poporul în cursa nimicirii (vezi Isaia 30,8-13). Aceasta pare a arăta că ,,proorocul” (vezi comentariul la v. 7) amintit mai înainte ar putea să fie mai degrabă un profet mincinos decât unul adevărat.
Vrăjmăşesc. Sau ,,Ură”. Evident, ură împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Lui, pe care a născut-o idolatria. Ea este descrisă ca avându-şi centrul în templul idolatru şi reprezentată în mod activ de profetul mincinos.
Casa Dumnezeului său. Profetul mincinos va fi legat de un templu idolatru, poate cel de la Betel (vezi comentariul la cap. 8,1). Observaţi contrastul dintre ,,Dumnezeul lui” şi ,,Dumnezeul meu” amintit de Osea mai înainte în acest verset.