9:7 Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii: Israel va vedea singur dacă prorocul este nebun, sau dacă omul insuflat aiurează. Şi aceasta din pricina mărimii nelegiuirilor şi răzvrătirilor tale.
Zilele pedepsei. Evident, profeţii falşi de pe vremea lui Osea ca şi aceia din alte timpuri luaseră în râs ideea că zilele mâniei lui Dumnezeu vor veni, asigurându-i pe oameni că n-au de ce să se teamă (vezi Ieremia 14,13-15; Ezechiel 13,9-10; Amos 6,3). Din nefericire mulţi au crezut şi au dorit această doctrină înşelătoare (Isaia 30,8-14). Însă planul lui Dumnezeu triumfă, ziua pedepsei şi răsplătirii divine a sosit. Israel nu poate evita să facă cunoştinţă cu ele, căci ceea ce n-au vrut să creadă, acum trebuie să trăiască.
Omul insuflat. Literal, ,,omul spiritului”; adică, omul care are un spirit. Unii înţeleg această referire ca însemnând că profetul şi omul spiritului sunt profeţii mincinoşi (vezi comentariul la v. 8) care pretindeau inspiraţie divină şi îl măguleau pe Israel cu nădejdi înşelătoare şi făgăduinţe mincinoase de pace şi siguranţă (vezi Ieremia 8,11). O experienţă amară urma să-i descopere lui Israel nebunia acelora care amăgiseră poporul prin prezicerile lor false. Se pare că ori de câte ori Dumnezeu ridică un profet adevărat, Satana trimite profeţi mincinoşi. Moise a avut de luptat cu magii din Egipt şi cu Balaam (Exod 7,10.11; 8,6.7; Numeri 22-24). Ilie, pe muntele Carmel a trebuit să dea piept cu cei 450 de profeţi ai lui Baal (1Regi 18). Mica, la Samaria a avut de înfruntat alţi 400 (1Regi 22,6-23). Astfel de profeţi mincinoşi vor apărea chiar până în ultimele zile ale istoriei pământului (Matei 24,11.24).
Alţii consideră această referire ca însemnând că profetul şi omul spiritului sunt adevăraţii profeţi pe care oamenii îi numeau nebuni, aiuriţi şi în mod dispreţuitor îi tratau ca atare dispreţuindu-i şi persecutându-i. Oamenii seculari i-au privit întotdeauna pe adevăraţii profeţi ai lui Dumnezeu ca nebuni, aşa cum a făcut Festus când a avut de-a face cu apostolul Pavel (Fapte 26,24); şi căpitanii lui Iehu când Elisei l-a trimis pe tânărul profet să-l ungă pe Iehu ca rege (2Regi 9,1-11); şi Şemaia când l-a acuzat pe Ieremia (Ieremia 29,24-29). Oare nu a fost chiar Domnul declarat ,,nebun” de către iudeii din timpul său (Ioan 10,19-21)?
Mărimii nelegiuirilor şi răzvrătirilor tale. Sau ,,Mare ură” [KJV]. Evident, ura celor apostaţi fie contra semenilor lor, fie contra lui Dumnezeu, sau contra profeţilor Domnului. În calea coborâtoare a păcatului, călcătorul legii mai întâi Îl neglijează pe Dumnezeu, apoi refuză în mod voit să asculte de El. În final, când ajunge sub pedeapsa lui Dumnezeu datorită purtării sale încăpăţânate, Îl urăşte pe Făcătorul Său.