9:6 Căci iată că ei pleacă din pricina pustiirii; Egiptul îi va aduna, Moful le va da morminte; ce au mai scump, argintul lor, va fi prada mărăcinilor, şi vor creşte spinii în corturile lor.
Ei pleacă. Profetul descrie exilul lui Israel în ţara captivităţii ca un eveniment deja petrecut. Posedarea şi ocuparea ,,ţării Domnului” (vezi comentariul la v. 3) era o dovadă a faptului că se bucurau de iubirea Domnului. De aceea, întrucât nelegiuirea poporului atrăsese asupra lor dizgraţia divină, expulzarea din patria lor era singurul lucru la care se puteau aştepta.
Din pricina pustiirii. Aceasta se referă la pustiirea şi devastarea propriei lor ţări, ,,din care pleacă”, adică din care sunt luaţi.
Egiptul. Egiptul este în mod evident folosit în continuare într-un sens figurat, indicând că ţara pedepsei lor va fi o a doua ţară a robiei (vezi comentariul la cap. 8,13). Departe de ţara lor natală ei vor fi strânşi laolaltă şi meniţi îngropării.
Ce au mai scump. S-au făcut diferite sugestii cu privire la ceea ce vizează aceasta, ca de pildă idoli de argint, odoare de argint sau case împodobite şi cuprinzând argint. Contextul favorizează ultima interpretare. Locuinţele împodobite ale poporului Israel vor deveni cu totul pustii şi nelocuite, încât mărăcinii şi spinii le vor lua în stăpânire.
Corturile. Folosite aici în chip figurat pentru a desemna casele lor.I