9:15 Toată răutatea lor este la Ghilgal; acolo M-am scârbit de ei. Din pricina răutăţii faptelor lor, îi voi izgoni din Casa Mea. Nu-i mai pot iubi, toate căpeteniile lor sunt nişte îndărătnici.
La Ghilgal. Vezi comentariul la cap. 4,15.
M-am scârbit de ei. Sau ,,I-am urât” [KJV]. Este teribil când păcatele noastre provoacă ura lui Dumnezeu şi severe vor fi pedepsele care vor veni ca urmare a acestei uri. Totuşi, putem fi siguri că deşi Dumnezeu urăşte păcatul, El încă îl iubeşte pe păcătos (SC 54). Dacă păcătosul nu se leapădă de nelegiuirea lui, cândva el va trebui să aibă de a face cu aversiunea divină faţă de rău care va aduce nimicirea finală a păcatului. Păcatul lui Efraim nu a fost un păcat obişnuit, un păcat din neştiinţă. A fost un păcat împotriva luminii depline a voinţei lui Dumnezeu şi prin urmare vrednic de
o mai mare osândă (vezi Luca 12,47.48). Casa Mea. Compară cu ,,ţara mea” (vezi comentariul la v. 3).
Nu-i mai pot iubi. Desigur că aceasta se aplică doar la naţiune ca întreg. Ea nu se referă la indivizi, dintre care mulţi au rămas credincioşi Domnului şi căilor Lui. Au fost mulţi de felul acesta în Israel, iar Dumnezeu i-a iubit după cum a făcut-o şi o va face totdeauna (vezi 1Regi 19,18; 2Cronici 16,9; Romani 8,35-39; PK 292).
Toate căpeteniile lor. Aceasta arată cât de pe deplin de deznădăjduită era starea spirituală a regatului de la nord, deoarece nici unul din regii lui nu a făcut ceea ce era drept înaintea Domnului. Cât de tragic era faptul că această naţiune care ar fi trebuit să fie o lumină pentru neamuri (vezi Isaia 49,6) a devenit o ţară a întunericului spiritual. Pentru alte comentarii, vezi p. 30-33.