9:10 Am găsit pe Israel ca pe nişte struguri în pustie, am văzut pe părinţii voştri ca pe cele dintâi roade ale unui smochin, în primăvară; dar ei s-au dus la Baal-Peor, s-au pus în slujba idolului scârbos, şi au ajuns urâcioşi ca şi acela pe care îl iubeau.
Nişte struguri. A găsi struguri şi smochine timpurii coapte într-o pustietate sălbatică şi necultivată este plăcut într-un mod cu totul şi cu totul special. Domnul exprimă marea bucurie pe care a avut-o faţă de Israelul din vechime când l-a luat la Sine (Deuteronom 32,10).
Baal-Peor. O referire la teribilul adulter spiritual şi literal la care Moab îl ademenise pe Israel să-l săvârşească, o ademenire sugerată de apostatul Balaam (vezi Numeri 25,1-5).
S-au pus în slujba. De la ebr. nazar, care în forma de aici înseamnă ,,a se dedica”. Nazar este rădăcina lui nazir, nazireu (vezi comentariul la Numeri 6,2).
Idolului scârbos. Fecioarele moabite îşi jertfeau virginitatea acestui zeu revoltător şi scârbos; iar în această lucrare nelegiuită erau amestecaţi şi israeliţii, aceia care trebuiau să fie sfinţiţi pentru Dumnezeu şi slujirea Lui (Numeri 25,6-9). În contrast cu nazireii care se separau de orice ar fi interferat cu consacrarea lor faţă de Dumnezeu (vezi Numeri 6), aceşti călcători de lege se despărţiseră de Dumnezeu şi de căile Lui şi se alipiseră de idolul scârbos devenind astfel, ca să zicem aşa ,,nazirei ai idolului scârbos” (vezi mai sus la ,,s-au pus în slujba”).
Pe care-l iubeau. Oamenii tind să se asemene la caracter cu obiectul adorării lor (vezi comentariul la Psalmi 115,8). Lucrul acesta a fost valabil şi pentru Israel. Întrucât degeneraseră în ce priveşte etica şi caracterul, ei erau priviţi de Dumnezeu ca fiind la fel de scârboşi ca şi urâciunile păgâne cărora li se închinau.