8:7 Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună. Nu le va creşte un spic de grâu; ce va răsări, nu va da făină, şi dacă ar da, ar mânca-o străinii.
Au semănat vânt. Recolta este întotdeauna ceea ce rezultă în urma semănatului (Galateni 6,7.8). Idolatria lui Israel nu poate avea decât un singur rezultat, pedeapsa divină. Vântul reprezintă goliciunea şi deşertăciunea purtării idolatre a lui Israel; furtuna reprezintă nimicirea care rezultă din aceasta. Orice lucru care devine idolul nostru, orice lucru care îl jefuieşte pe Dumnezeu de locul care I se cuvine în inimă, cu siguranţă va aduce în schimb o recoltă de regret şi necaz. Ni se va răsplăti cu moneda bătută de propria noastre monetărie morală şi spirituală (Isaia 2,17-21; Ezechiel 14,1-5).
Nu le va creşte spic. Literal, ,,nu are grăunţe în el”. Folosind mai departe imaginea vântului, când sămânţa semănată este vând, profetul arată că recolta adunată este eşec, zădărnicie, până la nimicire; întrucât sămânţa semănată nu aduce grăunţe, mugurele nu aduce ,,hrană”.
Şi dacă ar da. Iar dacă din întâmplare se recoltează ceva grăunţe, invazia străinilor hrăpăreţi cu siguranţă le va consuma. Astfel, într-o manieră izbitoare, profetul arată că pedeapsa divină coboară în mod inevitabil asupra tuturor faptelor nelegiuite (Proverbe 14,11.12).