7:9 Nişte străini îi mănâncă puterea, şi el nu-şi dă seama, îl apucă bătrâneţea, şi el nu-şi dă seama.
Străinii îi mănâncă. Această amestecare a lui Israel cu păgânii (v. 8) nu putea să aducă decât necaz. Neamurile străine idolatre au sleit puterea lui Efraim. Siria a redus forţele armate ale lui Ioahaz la un număr umilitor de mic (2Regi 13,3-7). Menahem a trebuit să plătească tribut Asiriei (2Regi 15,17-20). În timpul domniei lui Pecah, Tiglat-pileser, împăratul Asiriei, a luat în stăpânire teritoriul israelit şi a dus poporul captiv în Asiria (2Regi 15,29; 1Cronici 5,26). Toate acestea au avut loc înainte ca regatul să-şi ajungă sfârşitul prin căderea Samariei (2Regi 17,5-18).
Îl apucă bătrâneţea. O reprezentare simbolică a declinului puterii naţionale şi a scăderii importanţei lui naţionale.
Şi el nu-şi dă seama. Aceasta nu înseamnă în mod necesar că Israel nu ştia că se află într-o stare decadentă, de slăbire. Faptele din interiorul şi exteriorul naţiunii erau mult prea bătătoare la ochi. Ceea ce nu-şi dădeau seama era că declinul acesta se datora apostaziei lor. Israel era lipsit de cunoştinţa esenţială pe care ar fi trebuit să o aibă (vezi comentariul la cap. 4,6).