7:8 Efraim se amestecă printre popoare, Efraim este o turtă, care n-a fost întoarsă.
Printre popoare. Adică, printre celelalte naţiuni (Estera 3,12). Unul din principalele motive pentru care Israel a apostat a fost acela că s-au asociat cu păgânii şi s-au încuscrit cu ei (Exod 34,12-16, Psalm 106,33-41).
O turtă. Ebra ’ugah, o foaie rotundă, subţire de pâine care se cocea repede pe cenuşă sau pe pietre încinse (1Regi 19,6). Ea nu semăna în nici un caz cu turta dulce pe care o cunoaştem noi; semăna mai degrabă cu o clătită. ’Ugah-a trebuia să fie repede întoarsă, căci altfel s-ar fi ars pe o parte şi ar fi rămas cocă crudă pe cealaltă; stricată de foc pentru că nu fusese pătrunsă de el. Aici avem o imagine vie a nestatorniciei şi a inconsecvenţei spirituale. Israeliţii se pretindeau închinători ai Domnului, dar erau angajaţi în idolatria păgânilor.
Domnul îl alesese pe Avraam şi pe urmaşii lui ca să fie un neam sfânt al Lui, ca proprietate a Lui; de aceea a rânduit ca ei să fie, aşa cum profetizase Balaam, ,,un popor care locuieşte deoparte” (Numeri 23,9; vezi Exod 19,4-6; Deuteronom 14,2; 26,16-19; Psalm 135,4). Israel a refuzat să urmeze această orânduire divină, însă s-a amestecat cu popoarele înconjurătoare, devenind astfel, ca să zicem aşa, un hibrid religios.