7:2 Şi nu se gândesc în inima lor că Eu îmi aduc aminte de toată răutatea lor; faptele lor îi şi înconjoară, şi stau înaintea Mea!
Nu se gândesc. Atât de absorbit ajunsese Israel de crimele şi călcările lui de lege încât nu mai auzise ,,susurul blând şi subţire” al conştiinţei (1Regi 19,12). Ei nu au mai reuşit să realizeze că într-o zi vor trebui să se înfăţişeze înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu (Eclesiastul 12,14; 2Corinteni 5,10). Ei uitaseră că toate faptele lor erau sub continua cercetare a Domnului (vezi Psalmi 33,13-15; 90,8; Ieremia 16,17; Evrei 4,13)
Faptele lor. Imaginea este a propriilor lor nelegiuiri care îi asaltează ca nişte vrăjmaşi ai sufletelor lor. În curând citadelele conştiinţei şi ale dorinţelor bune se vor prăbuşi înfrânte pe deplin (vezi Proverbe 5,22).