7:14 Nu strigă către Mine din inimă, ci se bocesc în aşternutul lor; turbează după grâu şi must, şi se răzvrătesc împotriva Mea.
Din inimă. Falsitatea poporului se arată atât în faptele cât şi în cuvintele lor; căci chiar dacă apelau cumva la Dumnezeu după ajutorul Lui, ei făceau aceasta în mod nesincer. Strigătul lui Israel spre Domnul nu era din inimă.
Se bocesc. Sau ,,Urlau” [KJV]. Ebr. yalal, ,,a urla”. Cuvântul acesta imită sunetul durerii. Urletele acestea erau din cauza suferinţei, nu din cauza pocăinţei adevărate şi a credinţei în Domnul (vezi comentariul la Psalmi 18,41). Adevărata pocăinţă este determinată nu de teama pedepsei pentru păcat, ci de o dorinţă de a fi eliberat de păcătoşenia nespus de mare a acestuia (vezi comentariul la Iov 42,6).
Turbează. Sau ,,Se adună” [KJV]. Imaginea de aici este a unor pierde-vară care se tot învârtesc încoace şi încolo, interesul lor principal fiind mâncarea şi băutura. S-au oferit diverse sugestii cu privire la scopul acestor adunări. Unii sugerează că ele erau ţinute de ochii lumii pentru a săvârşi alte câteva ritualuri de cult pentru Domnul. Alţii au sugerat că ele erau sărbători în temple idolatre, ţinute pentru a-i îmblânzi pe zei prin jertfe de mâncare. Sau este posibil ca să fie vorba despre grupuri obişnuite strânse în apropiere de porţile cetăţii numai pentru a schimba ultimele veşti şi bârfeli, şi poate pentru a discuta despre starea tristă a naţiunii. În orice caz, principala preocupare a acestor oameni era să se asigure că dispun de o provizie îmbelşugată de grâu şi de vin pentru a se îngriji de nevoile lor trupeşti. LXX zice, ,,ei se taie pentru ulei şi vin”, adică ei se taie în mod fanatic în cultul lor dinaintea chipurilor cioplite. Aceasta nu era o practică păgână neobişnuită (vezi comentariul la 1Regi 18,28).