7:11 Ci Efraim a ajuns ca o turturică proastă, fără pricepere; ei cheamă Egiptul, şi aleargă în Asiria.
Ca o turturică proastă. Că turturica era o pasăre simplă, uşor de amăgit pare să fi fost o concepţie larg răspândită în vechime. Stupiditatea acestei păsări constituie subiectul unui proverb arab, un proverb a cărui vârstă nu este cunoscută. Naivitatea crasă care face ca o turturea să dea buzna drept în plasa celui care prinde păsări, fără ca să o bănuiască sau să o observe (vezi Proverbe 7,23), este folosită cu eficienţă ca o imagine vie a lipsei de înţelepciune a lui Efraim. Cerând ajutor de la Egipt şi Asiria, Israel nu-şi dădea seama că se aşeza într-o poziţie din care va aţâţa apetitul teritorial al acestor puteri imperiale care căutau să controleze Palestina. Astfel, Israel şi-a pierdut suveranitatea şi independenţa naţională (vezi p. 31-33).
Egiptul… Asiria. Însăşi poziţia Palestinei o expunea invaziei din partea acestor două vechi imperii. Cele două naţiuni israelite stăteau pe drumul principal care lega aceste două mari puteri. Mult râvnitul trofeu pentru care se luptau aceste imperii era chiar calea cea mare care făcea legătura între marile ape ale Nilului şi Eufratului. Regatul lui Israel şi al lui Iuda au fost prinse în această luptă internaţională şi strivite între cei doi rivali. În disperare, lipsit de încredere spirituală în Dumnezeul său, Israel într-un mod de-a dreptul prostesc, a apelat mai întâi la unul şi apoi la celălalt pentru un ajutor care nu putea decât să se transforme într-o cursă pentru propria sa bunăstare naţională.