4:17 Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!
Efraim. Efraim era seminţia cea mai de seamă a regatului de nord, iar numele aceasta era adesea aplicat la întregul regat (vezi comentariul la Ieremia 7,15). La fel, numele Iuda era aplicat regatului de sud.
Lasă-l în pace! O nebunie nelegiuită l-a alipit pe Efraim de idolatrie şi astfel l-a lăsat unei sorţi inexorabile. Cele zece seminţii ajunseseră atât de departe în idolatrie, încât pentru ele nu a fost făcută nici o făgăduinţă de refacere deplină (vezi PK 298). Evident, doar câţiva oameni răzleţi din cele zece seminţii din exil s-au alăturat mai târziu lui Iuda pentru a se întoarce în Palestina după captivitate.
Dumnezeu nu constrânge voinţa. El stăruie pe lângă oameni să accepte calea vieţii (Ezechiel 33,11), dar lasă în seama lor ,,dacă vor asculta sau dacă nu vor asculta” (Ezechiel 2,5). Aceia care refuză stăruitor să primească îmbierile harului, sunt lăsaţi să culeagă roadele propriei lor alegeri (Geneza 6,3; Psalm 81,10-16; Proverbe 1,25-33; Apocalipsa 22,11).