2:8 N-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul, mustul şi untdelemnul, şi au închinat slujbei lui Baal argintul şi aurul cel mult pe care i-l dădeam.
N-a cunoscut. Aceasta descoperă ignoranţa păcătoasă a poporului lui Dumnezeu şi nerecunoştinţa lui faţă de adevăratul Dătător a ,,orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit”. (Iacov 1,17).
Argintul şi aurul cel mult. Sau ,,a înmulţit aurul şi argintul ei”. Prosperitatea în afaceri şi comerţ cu care Israel fusese favorizat, în special în timpul domniei lui Ieroboam II (vezi Vol. II, p. 83), a avut ca rezultat îmbogăţirea aceasta. În loc de a folosi bogăţia aceasta pentru slava lui Dumnezeu, Israelul apostat a folosit-o în practicile lui idolatre în răzvrătire faţă de căile lui Dumnezeu. În chip tragic, ,,Israel s-a îngrăşat şi azvârlit din picior” (vezi comentariul la Deuteronom 32,15). În schimb, pentru îndurările Sale, Dumnezeu aşteaptă pe bună dreptate ca noi să-I aducem mulţumiri şi să folosim binecuvântările Lui spre slava Lui.
În această perioadă materialistă, când ştiinţa şi iscusinţa omenească ne ispitesc să fim mândri şi mulţumiţi cu propria noastră productivitate trebuie să ne ferim de primejdia de a fi nerecunoscători faţă de Dumnezeu pentru toate bunătăţile Lui (vezi Psalm 103,1.2).
Au închinat slujbei Lui Baal. Ironia finală a situaţiei era că aceste bunătăţi date de Dumnezeu erau atribuite lui Baal şi folosite în slujba lui.