13:4 Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, din ţara Egiptului încoace. Tu cunoşti că nu este alt Dumnezeu afară de Mine, şi nu este alt Mântuitor afară de Mine.
Ţara Egiptului. Versetele 4 şi 5 arată că pedeapsa divină asupra lui Efraim nu poate fi pe bună dreptate considerată prea aspră având în vedere bunătatea lui Dumnezeu faţă de nerecunoscătorul Israel. De pe vremea când poporul Lui era în Egipt, Domnul le-a acordat favoarea Lui, pe care ei au uitat-o în chip neruşinat. Profeţii aveau obiceiul de a se referi la istoria trecută a harului mântuitor al lui Dumnezeu în comportarea Lui faţă de poporul Său, ca temei al unui apel la pocăinţă de starea de păcat prezentă şi ca o încurajare de a căuta aprobarea şi acceptarea divină.
Nu este alt Mântuitor. Osea se referă aici la Dumnezeu ca fiind singurul Dumnezeu adevărat, toţi ceilalţi dumnezei fiind înşelăciuni (vezi Isaia 43,10-12; 45,20.21). Eliberarea lui Israel din Egipt a constituit o puternică dovadă a puterii lui Dumnezeu.