13:2 Şi acum ei păcătuiesc într-una, îşi fac chipuri turnate din argintul lor, idoli născociţi de ei, lucrare făcută de meşteri. Acestora le vorbesc ei, şi jertfind oameni, sărută viţei!
Şi acum. Cuvintele acestea marchează într-un mod semnificativ tranziţia de la timpul introducerii cultului lui Baal (vezi comentariul la v. 1), la starea din timpul lui Osea. Facerea şi adorarea unui chip cioplit ca o reprezentare materială a adevăratului Dumnezeu, aşa cum făcuse Ieroboam I (vezi 1Regi 22,25-33) a fost ceva odios, călcând astfel porunca a doua şi neglijând învăţătura solemnă că închinarea la Dumnezeu trebuie să fie spirituală, nu materială (vezi Exod 20,4-6; Ioan 4,24). Dar a fost de două ori mai odioasă introducerea altor zei, precum Baal al fenicienilor, într-o directă încălcare a primei porunci, care cere adorarea exclusivă a Domnului (vezi Exod 20,3). Iar acum, în vremea lui Osea, dăinuiau ,,întruna” toate formele de idolatrie, până când poporul a ajuns să fie cu desăvârşire stăpânit de aceste religii false.
Lucrare făcută de meşteri. Fiind lucrarea mâinilor oamenilor, chipurile şi idolii aceştia n-aveau nici o putere spirituală sau fizică (vezi Isaia 44,9-20; 2,18.19).
Sărută viţei. Era obiceiul închinătorilor la idoli să sărute obiectul adorării lor (vezi 1Regi 19,18). Dacă obiectul închinării nu putea fi atins (ca de pildă luna), sărutarea îi era trimisă prin sărutarea de către închinător a propriei mâini (vezi comentariul la Iov 31,27).