12:8 Şi Efraim zice: Cu adevărat, m-am îmbogăţit, am făcut avere; şi în toată munca mea nu mi s-ar putea găsi nici o nelegiuire care să fie un păcat.
Cu adevărat. Ebr. ’ak, ,,numai”, ,,cu siguranţă”, ,,cu adevărat” (vezi comentariul la Psalmi 62,1). Aceasta poate fi luată drept un răspuns de apărare la apelul divin, cu implicaţia ,,doar m-am îmbogăţit; nu am făcut nimic rău; prin urmare, nu se poate găsi nici o nelegiuire în mine”. Ori acesta poate fi considerat un răspuns încrezător în sine la apelul călduros al profetului de a nădăjdui în Dumnezeu (Osea 12,6), cu implicaţia ,,Cu siguranţă, m-am îmbogăţit prin propriile mele eforturi şi nu datorită ajutorului divin.”
M-am îmbogăţit. Efraim se laudă aici cu bogăţiile sale, în ciuda faptului că ele fuseseră obţinute prin înşelăciune şi violenţă, susţinând în acelaşi timp că n-a păcătuit prin aceasta şi astfel nu merită condamnare şi pedeapsă. Starea prosperă a regatului de nord în timpul domniilor lui Ioas şi Ieroboam II (vezi 2Regi 14,11-16.23-28) poate să fi pricinuit necuvenita încredere în sine a lui Israel şi ciudata lui uitare de Dumnezeu, orbindu-i faţă de cunoaşterea stării lor spirituale reale (vezi comentariul la Osea 2,8). Prosperitatea este o hrană lipsită de consistenţă pentru suflet şi o primejdie constantă în ce priveşte dobândirea vieţii veşnice.
Nici o nelegiuire. Această pretenţie de inocenţă din partea lui Efraim prevestea atitudinea fariseică a iudeilor din timpul Domnului Hristos, care se îndreptăţeau cu hotărâre înaintea oamenilor, dar care erau cunoscuţi de Dumnezeu ca ipocriţi (vezi Luca 16,13-15; 18,9-14).