12:5 Domnul este Dumnezeul oştirilor; Numele Lui este Domnul.
Domnul. Prima jumătate a v. 5 este o frază în apoziţie cu ,,Dumnezeu” de la finele v. 4. Astfel ideea pasajului este: ,,Şi acolo El, Însuşi Domnul Dumnezeul oştirilor a vorbit cu noi” (sau ,,cu el” conform unor manuscrise ale LXX şi ale versiunii siriace). Unii au interpretat pasajul acesta ca însemnând că atunci când Dumnezeu i-a spus lui Iacov că numele lui nu va mai fi Iacov, ci Israel, El a vorbit nu numai patriarhului, ci prin el, ca reprezentant, tuturor urmaşilor lui. Această interpretare ar explica de ce Osea îi spune poporului său că la Betel Domnul ,,ne-a vorbit” (v. 4).
Dumnezeul oştirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3. Legământul şi făgăduinţa i-au fost confirmate lui Israel de Acela care are puterea şi autoritatea de a face lucrul acesta, Domnul Dumnezeul oştirilor, Domnul Dumnezeul armatelor cerului, Cel care conduce şi controlează toate evenimentele şi care guvernează întregul univers (vezi Psalmi 103,19). Cuvântul ,,oştiri” este în mod special potrivit în legătură cu Iacov, datorită oştirii îngereşti care l-a întâlnit înainte ca el să se lupte cu Dumnezeu (vezi comentariul la Geneza 32,2).
Numele. Sau ,,Memorialul”. Adică, ,,Numele memorial” al lui Dumnezeu, numele sub care Israel urma să şi-L amintească (Exod 3,15; Psalmi 135,13). Pentru a-l încuraja pe poporul Domnului să aibă deplină încredere în Dumnezeu şi în puterea Lui de a mântui, profetul adaugă cuvintele ,,Numele [memorialul] Lui este Domnul”. Atunci când se menţionează numele unei persoane, îndată memoria aduce aminte ce fel de caracter are, dacă este bună sau rea, dacă se poate avea încredere în ea, sau trebuie dispreţuită. Aşa este cu Dumnezeu; numele Lui readuce în mintea noastră caracterul Său, atributele, raporturile Sale cu fiii oamenilor. Dumnezeu Îşi provoacă aici poporul să considere că Numele Lui este o amintire scumpă pentru ei a ceea ce reprezintă El pentru ei şi a ceea ce a făcut El pentru ei; că Numele Lui este încărcat cu amintirile binecuvântărilor trecutului, iar astfel ar trebui să constituie o asigurare pentru poporul Său că întotdeauna căile Sale sunt cele mai bune. Imutabilitatea lui Dumnezeu, care nu numai că l-a primit pe Iacov, ci l-a şi binecuvântat şi i-a oferit prosperitate, este pusă înaintea urmaşilor patriarhului ca o garanţie a unor binecuvântări asemănătoare în cazul în care se întorc la Domnul şi aduc roade vrednice de pocăinţa lor. Din cauză că Betel tocmai fusese menţionat (v. 4), s-ar putea ca această folosire a termenului ,,memorial” să fie o aluzie la unul din stâlpii pe care Iacov i-a înălţat acolo (vezi Geneza 28,18-19; 35,9-15).